Voi mi-aţi urat de ziua mea:-


voi-mi-aţi-urat-de-ziua-mea-mulţi-ani-cu-multă-politeţeprin-asta-mi-dovediţi-c-aţi-vreasă-nu-mai-scap-de-bătrâneţe
georgeta paula dimitriuvoimiaţiuratdeziuameamulţianicumultăpoliteţeprinastamidovediţicaţivreasănumaiscapbătrâneţeurat dede ziuacu multăvreasă nunu maimai scapscap dede bătrâneţeurat de ziuavreasă nu mainu mai scapmai scap descap de bătrâneţevreasă nu mai scapnu mai scap demai scap de bătrâneţevreasă nu mai scap denu mai scap de bătrâneţe

După ce aţi trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveţi foarte mulţi ani în faţă şi pentru că nu puteţi lua cu voi nimic atunci când vă duceţi, n-are rost să mai fiţi preocupaţi să economisiţi. Aşadar, cheltuiţi banii pe care i-aţi pus deoparte, faceţi excursii, cumpăraţi ce vă face plăcere şi dăruiţi ce vă puteţi permite. Nu vă gândiţi să lăsaţi chiar tot ce-aţi agonisit copiilor şi nepoţilor, pentru că, nu-i aşa? nu vreţi să-i transformaţi în nişte paraziţi care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care veţi muri.De-atâţia ani voi v-aţi iubit,Că pot s-afirm şi nu vă mint:Un pic de-aţi mai fi zăbovit,Făceaţi şi... nunta de argint.Credeţi că veţi muri? Da, omul este muritor, eu sunt om: prin urmare... Nu, nu asta vreau să spun. Ştiu că voi ştiţi asta. Eu întreb: aţi crezut vreodată cu adevărat lucrul acesta? aţi crezut nu cu mintea voastră, ci cu trupul? aţi simţit vreodată că într-o bună zi degetele care ţin această pagină vor fi reci ca gheaţa, galbene... Nu, sigur că nu credeţi - şi acesta este motivul pentru care n-aţi sărit de la etajul zece pe pavaj; de aceea încă mai continuaţi să mâncaţi, să daţi pagina, să v bărbieriţi, să zâmbiţi, să scrieţi...De ce vă grăbiţi... de ce vă grabiţi voi, oamenii, să spuneţi imediat despre un lucru că e nebunesc sau înţelept, bun sau rău?! Ce rost au toate astea? Aţi descoperit cumva cauzele lăuntrice ale unei fapte? Puteţi voi să lămuriţi cu precizie motivele pentru care s-a întâmplat aşa, pentru care trebuia să se întâmple? Dacă aţi face asta, nu v-aţi mai grăbi atâta cu sentinţele voastre.voi aţi văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoiplutind pe mările de flăcări din munţii zilei de apoi?!dar lupi, voi aţi văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerilec-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!voi luna aţi simţit, ciudata, cum sughiţa cu geloziecând raze te legau de poartă unui gărduţ de fantezie?!copaci voi aţi udat vreodată cu rădăcina până-n cercu apele de piatră sacă, cu ciur integru şi de fier?!şi dacă da, să ştiţi c-odată vă veţi trezi din somnolenţănu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesenţă.Câte lucruri minunate aţi putea face, dacă v-aţi plimba prin locuri frumoase, cu gânduri senine, dacă v-aţi alege teme vitale, cum ar fi cea despre