Voi demonstra societăţii româneşti şi bucureştenilor exact pregătirea fiecărui primar la un număr de 100 de oraşe din Europa şi exact fiecare câte limbi străini ştiu, ce ştiu şi aşa mai departe.


voi-demonstra-societăţii-româneşti-şi-bucureştenilor-exact-pregătirea-fiecărui-primar-un-număr-de-100-de-oraşe-din-europa-şi-exact-fiecare
marian vanghelievoidemonstrasocietăţiiromâneştişibucureştenilorexactpregătireafiecăruiprimarunnumărde100oraşedineuropafiecarecâtelimbistrăiniştiuştiuaşamaidepartevoi demonstrademonstra societăţiisocietăţii româneştiromâneşti şişi bucureştenilorexact pregătireapregătirea fiecăruifiecărui primarprimar lala unun numărnumăr dede 100100 deoraşe dindin europaeuropa şişi exactexact fiecarefiecare câtecâte limbilimbi străinistrăini ştiuce ştiuştiu şişi aşaaşa maimai departevoi demonstra societăţiidemonstra societăţii româneştisocietăţii româneşti şiromâneşti şi bucureştenilorşi bucureştenilor exactbucureştenilor exact pregătireaexact pregătirea fiecăruipregătirea fiecărui primarfiecărui primar laprimar la unla un numărun număr denumăr de 100de 100 de100 de oraşede oraşe dinoraşe din europadin europa şieuropa şi exactşi exact fiecareexact fiecare câtefiecare câte limbicâte limbi străinilimbi străini ştiuce ştiu şiştiu şi aşaşi aşa maiaşa mai departe

Farfuridi (înţepat): Da! Progres! Progres fără conservaţiune, când vedem bine că Europa... Caţavencu (întrerupându-l lătrător): Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România... Progresul, stimabile, progresul! În zadar veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică...... de când mă ştiu, sau poate dinainte,viaţa mi-o joc, se pare din părinte,ca pe un zar ce îl arunc, cred eu,dar mai e unul, ce nu-l am şi-i cel mai greu,că nu-l deţin, să pot să dau vreo dublă,să pot s-am sănătate cu o liră, o rublăşi fericire, deci amestec să fiu tot,un aruncat, aşa de altcineva şi să nu potsă-mi aleg număr preferat, rolul ce-l joc,cu cine exact şi în ce fel, sau în ce loc... şi aşa, la câtă minte am şi am avut,mi-am jucat viaţa, până acum şi am pierdut!...Colecţionez ceasuri pentru că întârzii mereu şi trebuie să ştiu exact cât voi întârzia ca să inventez o scuză plauzibilă.John Keating (vorbind despre oamenii din fotografiile vechi făcute la ceremonii de decernare de premii): Nu sunt chiar aşa de diferiţi faţă de voi, nu? Aceleaşi tunsori. Plini de hormoni, exact ca voi. Invincibili, exact cum vă simţiţi voi. Toată lumea e a lor. Se cred meniţi pentru lucruri măreţe, exact ca mulţi dintre voi. Ochii lor sunt plini de speranţă, exact ca ai voştri. Au aşteptat oare până ce a fost prea târziu să facă din vieţile lor măcar o frântură din ce erau capabili? Pentru că, vedeţi, domnilor, acum aceşti băieţi servesc drept îngrăşământ pentru narcise. Dar dacă ascultaţi cu mare atenţie, îi puteţi auzi şoptind moştenirea lor pentru voi. Haideţi, aplecaţi-vă. (Elevii se apleacă.) Ascultaţi cu atenţie, o auziţi? (Şopteşte cu o voce aspră.) Carpe – auziţi? – Carpe, carpe diem, trăiţi clipa băieţi, făuriţi-vă vieţi extraordinare.Într-o zi, într-o pădurenu ştiu unde exact anume,ca din întamplaresconcsul calcă pe o floare.Sar atunci toţi vecinii:Ursul din nordul păduriivine în viteză marecălcând totul în picioare!Puii şi consoarta luialergând tot mai tehuineştiind exact ce vorspunând doar: mor-mor, mor-mor!Iar din stânga de-undevapoate chiar din Turciavine lupul hrăpăreţjigărit, slab, dar isteţa simţit cu nasu-i fincă e vorba de festin.Dar nici corbii mai prejoszbor pe sus, mai merg pe jos,Viaţa mea este între tocuri şi bocanci. Exact aşa sunt şi eu ca fiinţă. Şi ştiu la fel de bine să calc pe cineva pe bombeu şi cu tocurile, şi cu bocancii.