Unchiul Vernon îi pusese şi bufniţa, pe Hedwig, sub lacăt. O încuiase în colivie pentru a o împiedica să transmită mesaje cuiva din lumea vrăjitorilor.


unchiul-vernon-îi-pusese-şi-bufniţa-pe-hedwig-sub-lacăt-o-încuiase-în-colivie-pentru-a-o-împiedica-să-transmită-mesaje-cuiva-din-lumea
j.k. rowlingunchiulvernonîipuseseşibufniţapehedwigsublacătîncuiaseîncoliviepentruîmpiedicatransmitămesajecuivadinlumeavrăjitorilorunchiul vernonvernon îiîi pusesepusese şişi bufniţape hedwigsub lacăto încuiaseîncuiase înîn coliviecolivie pentruo împiedicaîmpiedica săsă transmitătransmită mesajemesaje cuivacuiva dindin lumealumea vrăjitorilorunchiul vernon îivernon îi puseseîi pusese şipusese şi bufniţao încuiase înîncuiase în colivieîn colivie pentrupentru a oa o împiedicao împiedica săîmpiedica să transmităsă transmită mesajetransmită mesaje cuivamesaje cuiva dincuiva din lumeadin lumea vrăjitorilor

Toate cărţile de vrăji ale lui Harry, bagheta, pelerinele, cazanul şi superba lui coadă de mătură, performanta Nimbus 2000, fuseseră închise de unchiul Vernon în nişa de sub scări, chiar din clipa în care Harry pusese piciorul în casă.Harry le făcu semn cu ochiul, se întoarse la unchiul Vernon şi îl urmă încet, ieşind din gară. Nu avea nici un sens să-şi facă griji de pe acum, îşi spuse el, când se urcă pe bancheta din spate a maşinii unchiului Vernon. După cum spusese Hagrid, ce va fi, va fi... Şi avea să vadă ce era de făcut la momentul potrivit.Având în vedere că domnul Weasley demolase de unul singur cea mai mare parte din sufrageria familiei Dursley cu doi ani în urmă, Harry ar fi fost foarte surprins dacă unchiul Vernon l-ar fi uitat. Într-adevăr, unchiul Vernon arboră o nuanţă mai închisă de mov şi se uită urât la domnul Weasley, însă preferă să nu spună nimic, poate şi pentru că familia Dursley era de două ori mai redusă numeric. Mătuşa Petunia părea deopotrivă speriată şi stânjenită. Se tot uita în jur, de parcă ar fi fost îngrozită de faptul că ar putea fi văzută într-o asemenea companie. Dudley, între timp, încerca să se facă mic şi neînsemnat, dar fără să izbutească.Harry încuviinţă din cap. Cine ştie de ce nu găsea cuvintele pentru a le spune ce însemna pentru el să-i vadă pe toţi înşiruiţi acolo, lângă el. În schimb zâmbi, îşi ridică mâna în semn de salut, se întoase şi ieşi în fruntea lor din gară, pe strada însorită, cu unchiul Vernon, mătuşa Petunia şi Dudley mergând grăbiţi în urma sa.Unchiul Vernon se umflă periculos. Sentimentul lui de revoltă atârna mai greu decât frica faţă de o mână de ciudaţi.Cam o dată pe săptămână, unchiul Vernon îşi ridica nasul din ziar, ca să spună că Harry trebuie să se tundă. Probabil că Harry se tunsese de mai multe ori decât oricine din clasa lui, dar degeaba, părul lui creştea repede şi în toate direcţiile.