Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creaţiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale. Viaţa-i vis.


uitasem-însă-că-tot-nu-e-posibil-obiectiv-e-cu-putinţă-în-mintea-noastră-şi-că-în-urmă-toate-câte-vedem-auzim-cugetăm-judecăm-nu-sunt
mihai eminescuuitasemînsătotnuposibilobiectivcuputinţăînminteanoastrăşiurmătoatecâtevedemauzimcugetămjudecămsuntdecâtcreaţiunipreaarbitrareproprieinoastresubiectivităţiiarlucrurirealeviaţaivisuitasem însăînsă căcă tottot cece nunu ee posibilposibil obiectivobiectiv ee cucu putinţăputinţă înîn minteamintea noastrănoastră şiîn următoate câtecâte vedemjudecăm nunu suntsunt decâtdecât creaţiunicreaţiuni preaprea arbitrarepropriei noastrenoastre subiectivităţiiar nunu lucrurilucruri realeuitasem însă căînsă că totcă tot cetot ce nuce nu enu e posibile posibil obiectivposibil obiectiv eobiectiv e cue cu putinţăcu putinţă înputinţă în minteaîn mintea noastrămintea noastră şinoastră şi cătoate câte vedemjudecăm nu suntnu sunt decâtsunt decât creaţiunidecât creaţiuni preacreaţiuni prea arbitrarearbitrare a proprieia propriei noastrepropriei noastre subiectivităţiiar nu lucrurinu lucruri reale

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.Natura ne dezvăluie toate secretele dacă noi ne deschidem mintea să le receptăm. Totul depinde de mintea noastră, de cum vedem si observăm tot ce se întâmplă în jurul nostru.Un ideal, un vis sau un obiectiv, bogăţia pe care doreşti să o manifeşti în viaţa ta, nu pot deveni o dorinţă decât dacă sunt plantate în mod corect în mintea subconştientă. Acest lucru nu este însă suficient, întrucât sămânţa plantată trebuie udată în continuare cu apa aşteptării că ea se va împlini, veghind astfel ca visul sau obiectivul pe care ţi l-ai propus să nu fie dezrădăcinat sau înlocuit cu o idee opusă, care intră în competiţie cu el.Trebuie să simţi în tine excedentele de vis ale propriei tale epoci şi teroarea ei pentru a avea ceva de spus ca intelectual contemporan. Vorbim, într-o oarecare măsură, fiind încărcaţi de uimire şi de groază sau, mai general, de potenţialele extatice ale propriei noastre epoci. Nu avem alte mandate. Ca scriitori de astăzi, noi nu suntem investiţi de un zeu sau de un rege. Nu suntem curierii absolutului, ci nişte indivizi care auzim exploziile din vremea noastră. Cu acest mandat se prezintă astăzi scriitorul în faţa publicului său şi, ca regulă generală, nu e vorba decât de Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce putem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem.Viaţa este şi vis şi fiziologie şi morală, dar şi ceva mai mult decât toate acestea la un loc. Viaţa este chiar viaţa! Singurul nostru bun, şi singurul nostru blestem. Trăim! Fiecare dintre noi avem viaţa noastră, unică, determinată de întregul trecut, asupra căruia nu mai avem nicio putere, şi determinând, la rândul ei, oricât de puţin, întregul viitor. Viaţa noastră... ! Nu e decât a noastră, irepetabilă şi de neînţeles pe deplin. Iar ceea ce spun acum despre viaţă ca întreg, aş putea să spun despre fiecare clipă a ei.