Toate zilele nefericite le privesc ca pe singurele zile adevărate, zilele fireşti ale vieţii, firele ţesăturii ce alcătuiesc această haină pe care trebuie s-o îmbrăcăm. Dacă ceea ce spun nu e adevărat, cine mi-ar putea explica de ce cutare copil, în vârstă de 6 ani, suferă mereu şi moare în suferinţă? Este condamnat ca noi toţi, dar închisoarea lui e de scurtă durată.


toate-zilele-nefericite-privesc-ca-pe-singurele-zile-adevărate-zilele-fireşti-ale-vieţii-firele-ţesăturii-alcătuiesc-această-haină-pe-care
alfred de vignytoatezilelenefericiteprivesccapesingurelezileadevăratefireştialevieţiifireleţesăturiialcătuiescaceastăhainăcaretrebuiesoîmbrăcămdacăceeaspunnuadevăratcinemiarputeaexplicadecutarecopilînvârstă6anisuferămereuşimoaresuferinţăestecondamnatnoitoţidarînchisoarealuiscurtăduratătoate zilelezilele nefericitenefericite lele privescprivesc caca pepe singurelesingurele zilezile adevăratezilele fireştifireşti aleale vieţiifirele ţesăturiiţesăturii cece alcătuiescalcătuiesc aceastăaceastă hainăhaină pepe carecare trebuiedacă ceeaceea cece spunspun nunu ee adevăratputea explicaexplica dede cece cutarecutare copilîn vârstăvârstă desuferă mereumereu şişi moaremoare înîn suferinţăeste condamnatcondamnat caca noinoi toţidar închisoareaînchisoarea luilui ee dede scurtăscurtă duratătoate zilele nefericitezilele nefericite lenefericite le privescle privesc caprivesc ca peca pe singurelepe singurele zilesingurele zile adevăratezilele fireşti alefireşti ale vieţiifirele ţesăturii ceţesăturii ce alcătuiescce alcătuiesc aceastăalcătuiesc această hainăaceastă haină pehaină pe carepe care trebuiedacă ceea ceceea ce spunce spun nuspun nu enu e adevăratputea explica deexplica de cede ce cutarece cutare copilîn vârstă devârstă de 6de 6 anisuferă mereu şimereu şi moareşi moare înmoare în suferinţăeste condamnat cacondamnat ca noica noi toţidar închisoarea luiînchisoarea lui elui e dee de scurtăde scurtă durată

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii.Zilele de şcoală sunt cele mai nefericite din toată existenţa umană. Sunt pline de sarcini plictisitoare şi de neînţeles, hotărâri noi şi neplăcute, cu încălcări brutale ale bunului simţ şi ale decenţei.Ceea ce provoacă urâţenia vieţii noastre de toate zilele este faptul că trebuie să ne micşorăm până la limitele unui individ.Numai Moartea ştie totuldespre noi.Zilele noastre albe,zilele noastre negresunt mişcări ale condeiului ei.Nu prea are vocabularMoartea - iată de ce viaţa noastră e o propoziţieatât de scurtă!O propoziţiealcătuită mai multdin părţi de tăceredecât de părţi de vorbire.Ce propoziţie,ce propoziţie înfricoşată - i se pare mereucă aude cum vine punctulşuierând ca un glonte.Întreaga ştiinţă nu este altceva decât o rafinare a gândirii de toate zilele. Ca urmare, gândirea critică a fizicianului nu se poate limita la examinarea conceptelor din propriul său domeniu special, ci trebuie să se oprească şi asupra gândirii de toate zilele, care este mult mai greu de analizat.Omul de ştiinţă are multă experienţă cu ignoranţa, cu îndoiala şi cu nesiguranţa, şi această experienţă este de o foarte mare importanţă, cred eu. Când un om de ştiinţă nu ştie răspunsul la o problemă, el este ignorant. Când are o presimţire despre care ar putea fi rezultatul, el este nesigur. Şi atunci când este al naibii de sigur despre care urmează să fie rezultatul, el încă are câteva îndoieli. Noi am aflat că este de o importanţă capitală pentru a putea progresa, ca noi să ne recunoaştem ignoranţa şi să lăsăm loc pentru îndoială. Cunoaşterea ştiinţifică este un corp de enunţuri de diferite grade de certitudine - unele destul de nesigure, unele aproape sigure, nici unele absolut sigure. În prezent, noi oamenii de ştiinţă suntem obişnuiţi cu asta, şi se înţelege de la sine că este perfect consistent să fii nesigur, că este posibil să trăieşti şi să nu ştii. Dar nu ştiu dacă toată lumea realizează că acest lucru este adevărat. Libertatea noastră de a ne îndoi s-a născut din lupta împotriva autorităţilor în zilele timpurii ale ştiinţei. A fost o luptă foarte puternică şi profundă: permiteţi-ne să punem întrebări, să ne îndoim, să nu fim siguri. Eu cred că este important ca noi să nu uităm această luptă şi astfel să fie posibil să pierdem ceea ce am câştigat.