Suntem aşezaţi în braţele unei imense inteligenţe, ceea ce face din noi receptoare ale adevărului ei şi organe ale activităţii ei. Când discernem dreptatea, când discernem adevărul, nu aducem nimic de la noi, ci doar permitem trecerea prin noi a razelor sale.


suntem-aşezaţi-în-braţele-unei-imense-inteligenţe-ceea-face-din-noi-receptoare-ale-adevărului-ei-şi-organe-ale-activităţii-ei-când
ralph waldo emersonsuntemaşezaţiînbraţeleuneiimenseinteligenţeceeafacedinnoireceptoarealeadevăruluieişiorganeactivităţiieicânddiscernemdreptateacândadevărulnuaducemnimicdenoidoarpermitemtrecereaprinrazelorsalesuntem aşezaţiaşezaţi înîn braţelebraţele uneiunei imenseimense inteligenţeceea cece faceface dindin noinoi receptoarereceptoare aleale adevăruluiadevărului eiei şiorgane aleale activităţiiactivităţii eicând discernemdiscernem dreptateacând discernemdiscernem adevărulnu aducemaducem nimicnimic dede lala noici doardoar permitempermitem trecereatrecerea prinprin noisuntem aşezaţi înaşezaţi în braţeleîn braţele uneibraţele unei imenseunei imense inteligenţeceea ce facece face dinface din noidin noi receptoarenoi receptoare alereceptoare ale adevăruluiale adevărului eiadevărului ei şiei şi organeşi organe aleorgane ale activităţiiale activităţii eicând discernem dreptateacând discernem adevărulnu aducem nimicaducem nimic denimic de lade la noici doar permitemdoar permitem trecereapermitem trecerea printrecerea prin noinoi a razelora razelor sale

Să iubim pe semenii noştri ca pe noi înşine, să măsurăm pe alţii cu măsura cu care ne măsurăm pe noi, să preţuim lucrurile şi nevoile lor prin cele ale noastre. Când le vom dori ceea ce ne dorim nouă şi când îi vom feri de ceea ce ne ferim noi, atunci vom împlini legea adevăratei iubiri.Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim şi, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situaţii-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca şi când ar fi cea din urmă (noapte şi iubire). Viaţa reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să ştie de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-şi întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei ceşti de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aştepta mult şi în zadar.Suntem răspunzători de ceea ce suntem şi avem puterea de a face din noi înşine tot ce dorim să fim. Gândurile, cuvintele şi faptele noastre sunt firele ţesăturii pe care o ţesem singuri în jurul nostru. Când gândurile bune ne vor înconjura în mod constant, înclinaţia spre bine va creşte atât de mult în noi, încât nu ne vom mai putea purta rău. Atunci când optăm pentru acţiuni ce le aduc celor din jur fericire şi succes, fructele naturale ale karmei noastre vor fi fericirea şi succesul.Cu toţii ştim să discernem răul de bine, iar uneori, când vrem asta, toţi suntem răi.Natura cu-ale sale stihii şi elemente,Sofismul şi-adevărul - îmi sunt indiferente.Da-mi vin şi-atinge harfa cu modulaţii moiAsemeni cu-ale brizei ce trece ca şi noi.În fond, în fiecare dintre noi se află doi oameni. Suntem, mai întâi, ceea ce a făcut natura din noi. Dar suntem, apoi, ceea ce am făcut noi cu natura din noi.