Sunt în criză, şi nu am timp decât pentru dragoste, însă timpul meu este terestru, şi nu coincide cu timpul din cer, aşa că prefer să cad în cer în căutarea dragostei. Chiar dacă în cer, între timp, e o furtună.


sunt-în-criză-şi-nu-am-timp-decât-pentru-dragoste-însă-timpul-meu-este-terestru-şi-nu-coincide-cu-timpul-din-cer-aşa-că-prefer-să-cad-în
ana-maria gondoşsuntîncrizăşinuamtimpdecâtpentrudragosteînsătimpulmeuesteterestrucoincidecudinceraşaprefercadcercăutareadragosteichiardacăîntretimpfurtunăsunt înîn crizăşi nunu amam timptimp decâtdecât pentrupentru dragosteînsă timpultimpul meumeu esteeste terestruşi nunu coincidecoincide cucu timpultimpul dindin ceraşa căcă preferprefer săsă cadcad înîn cercer înîn căutareacăutarea dragosteichiar dacădacă înîn cerîntre timpo furtunăsunt în crizăşi nu amnu am timpam timp decâttimp decât pentrudecât pentru dragosteînsă timpul meutimpul meu estemeu este terestruşi nu coincidenu coincide cucoincide cu timpulcu timpul dintimpul din ceraşa că prefercă prefer săprefer să cadsă cad încad în cerîn cer încer în căutareaîn căutarea dragosteichiar dacă îndacă în cere o furtună

Cad fulgi din cer, Din cerul dintre ceruri, Căci şi pământul este un cer,Sortit pieirii.Îl simt topindu-se în mâinile universului, Sub frământările versului. Quasari sunt vise... şi gânduri,Se pierd printre rânduri,În timp ce cuvântulSe-nalţă transcendent În flori de cais Ce ning în cer şi ning în noiCa-n vis.Prefer să mă rog Nu sunt la minte olog, Prefer să spun tot Cu riscul de-a părea idiot, Prefer să fiu drept Nu spun că aş fi înţelept, Prefer să visez şi să sper În loc să fiu trist, pesimist, a-l celui obtuz partener, Prefer să iubesc Decât să urăsc, Prefer să ofer Înainte să cer, Prefer să-nţeleg Evidenţa n-o neg, Prefer să mai sper Cu ochii aţintiţi către cer, Că şi un imberb Doreşte s-ajungă la rangul de cerb, Prefer să apară un ser Ce apăra mintea de ger,Sentiment obscur, o stare latentă... Privesc oglindirea ei într-o fiinţă inertă... Nori de furtună se-adună pe cer,Dincolo de ei lacrimi pălesc,Cad în ocean, în întuneric,Vibraţii se simt până-n abis... Sufletul se pierde, totul e trist... Speranţa nu moare... Se-aude din cer bătaie de aripi... Lumina m-absoarbe din depărtare,În sufletul meu aproape o simt... Acum e trăire, nu existenţă... Acesta-i finalul în Paradis.Când e timp capriciosŞi din cer cad flori de măr, Luăm iarna-n seriosŞi guvernul în răspăr.Firele de timp mi se scurg printre degetele aspreE-un timp vid, noncolor, e timpul meu nebunSi pleaca, si nu vineDar oare, timpul meu si-al tau se vor intalni?E timpul nostruAsculta-l cum treceDar oare, de ce-l calculam?Hai sa-l pierdem amandoiSa evadam si sa plutim in neantTimpul zambeste si-asterne linistea peste totTimpul, of, ce oroare, n-are resetareTimpul meu nu e timpul tau..Graniţa între cer şi pământ e o linie matematică infinit de subţire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi aceşti mici paşi este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică şi în morală.