Spargerea valurilor pe ţărm nu poate explica întreaga mare.


spargerea-valurilor-pe-ţărm-nu-poate-explica-întreaga-mare
vladimir nabokovspargereavalurilorpeţărmnupoateexplicaîntreagamarespargerea valurilorpe ţărmţărm nunu poatepoate explicaexplica întreagaîntreaga marespargerea valurilor pevalurilor pe ţărmpe ţărm nuţărm nu poatenu poate explicapoate explica întreagaexplica întreaga marespargerea valurilor pe ţărmvalurilor pe ţărm nupe ţărm nu poateţărm nu poate explicanu poate explica întreagapoate explica întreaga marespargerea valurilor pe ţărm nuvalurilor pe ţărm nu poatepe ţărm nu poate explicaţărm nu poate explica întreaganu poate explica întreaga mare

Aceasta e muzica a doua: cea a mării, a valurilor care se nasc în larg şi se avântă fără experienţă spre ţărm. Dar ţărmul le spulberă visurile şi speranţele, căci se izbesc de stâncile reci, şi pier bătrâne pe plaja din aur brun, roşiatic.E de-a dreptul ridicol - toţi scriau ce le trecea prin cap. La fel de ridicol şi de absurd era şi faptul că ei lăsau valurile oceanului să freamăte la ţărm douăzeci şi patru de ore pe zi, în timp ce milioane de kilogramometri din energia valurilor se consumau doar pentru a înălţa sentimentele îndrăgostiţilor.După stricarea Troadei, în vreme ce rămăşiţurile zidurilor, a capiştilor şi a palaturilor sale încă abureau şi când supt aceste năruiri văpsite de sânge, Priam, norodul şi copiii săi erau îngropaţi, când femeia şi fiicele sale se duceau în robie să slujească pe nişte biruitori fuduli şi când aceşti însuşi biruitori erau să pieie, unii în palaturile lor, alţii pe mări, unde cu ticăloşii să umble din ţărm în ţărm, în voia valurilor, a vânturilor şi a furtunilor, — în sfârşit, când pe câmpii Troadei, Ahilevs, Hector fiul lui Telamon erau culcaţi în ţărnă şi că o mulţime de eroi amestecau duşmănească lor ţărnă într-un singur mare mormânt, Elena şi cu Menelau, împăcaţi împreună, se întorceau cu linişte şi cu chef la Lachedemonia şi, jăluindu-se cu dulceaţă că el au putut-o crede necredincioasă, el cerându-şi iertăciune că au crezut nişte arătări înşelătoare şi făgăduind că nu se va mai îndoi de dragostea, nici de credinţa sa.Naşterea noastră poate fi asemuită cu un ou, iar Realizarea Sinelui cu spargerea oului şi naşterea Păsării.Vino, dragoste, cu minePe uitatul ţărm de mare,Să refacem din ruinePrăbuşitele altare...Şi marea e agitată, dar ea are un ţărm, un sfârşit. Dorul meu n-are nici un sfârşit, nici un ţărm, are numai iluzii şi deziluzii.