Se pare că e o tendinţă tot mai mare ca, pe măsură ce îmbătrânim, să stăm tot mai mult în faţa televizorului, să gândim mai puţin şi să ne lăsăm absorbiţi şi amuzaţi de ce se întâmplă acolo, lăsându-ne prea puţin timp la dispoziţie să mai facem şi altceva. Iar asta seamănă izbitor cu povestea broaştei: dacă arunci o broască într-o oală cu apă fierbinte, va sări imediat. Dar dacă pui broasca într-o oală cu apă rece şi dai drumul la foc, apa o să se încălzească treptat şi broasca o să rămână acolo, liniştită şi neştiutoare. La fel ni se întâmplă şi nouă. Rigiditatea bătrâneţii, atât a trupului, cât şi a minţii, ne copleşesc puţin câte puţin. Şi ne trezim că ne întrebăm la un moment dat cum am ajuns aici. Ar trebui să înţelegem că nu putem să trăim pe pilot automat şi să ducem în acelaşi timp o viaţă bună. Dacă vrem, putem face în fiecare zi ceva să domolim din păcătosul elan al îmbătrânirii.


se-pare-că-e-o-tendinţă-tot-mai-mare-ca-pe-măă-îmbătrânim-să-stăm-tot-mai-mult-în-faţa-televizorului-să-gândim-mai-puţin-şi-să-ne
bernando lapalloseparetendinţătotmaimarecapemăsurăîmbătrânimstămmultînfaţatelevizoruluigândimpuţinşinelăsămabsorbiţiamuzaţideseîntâmplăacololăsândunepreatimpdispoziţiefacemaltcevaiarastaseamănăizbitorcupovesteabroaşteidacăaruncibroascăîntrooalăapăfierbintevasăriimediatdarpuibroascarecedaidrumulfocapaîncălzeascătreptatrămânăliniştităneştiutoarefelnouărigiditateabătrâneţiiatâttrupuluicâtminţiicopleşesccâtepuţinŞitrezimîntrebămunmomentdatcumamajunsaiciartrebuiînţelegemnuputemtrăimpilotautomatducemacelaşiviaţăbunădacăvremfacefiecarezicevadomolimdinpăcătosulelanalîmbătrâniriise parepare căo tendinţătendinţă tottot maimai maremare cape măsurămăsură cece îmbătrânimsă stămstăm tottot maimai multmult înîn faţafaţa televizoruluisă gândimgândim maimai puţinpuţin şisă nene lăsămlăsăm absorbiţiabsorbiţi şişi amuzaţiamuzaţi dede cece sese întâmplăîntâmplă acoloprea puţinpuţin timptimp lala dispoziţiedispoziţie săsă maimai facemfacem şişi altcevaiar astaasta seamănăseamănă izbitorcu povesteapovestea broaşteidacă arunciarunci oo broascăoală cucu apăapă fierbinteva sărisări imediatdar dacădacă puipui broascaoală cucu apăapă recerece şişi daidai drumuldrumul lala focapa osă sese încălzeascăîncălzească treptattreptat şişi broascabroasca osă rămânărămână acololiniştită şişi neştiutoarela felfel nini sese întâmplăîntâmplă şişi nouărigiditatea bătrâneţiicât şine copleşesccopleşesc puţinpuţin câtecâte puţinŞi nene trezimtrezim căcă nene întrebămîntrebăm lala unun momentmoment datdat cumcum amam ajunsajuns aiciar trebuitrebui săsă înţelegemînţelegem căcă nunu putemputem săsă trăimtrăim pepe pilotpilot automatautomat şisă ducemducem înîn acelaşiacelaşi timptimp oo viaţăviaţă bunădacă vremputem faceface înîn fiecarefiecare zizi cevaceva săsă domolimdomolim dindin păcătosulpăcătosul elanelan alal îmbătrâniriise pare căpare că ee o tendinţăo tendinţă tottendinţă tot maitot mai maremai mare cape măsură cemăsură ce îmbătrânimsă stăm totstăm tot maitot mai multmai mult înmult în faţaîn faţa televizoruluisă gândim maigândim mai puţinmai puţin şipuţin şi săşi să nesă ne lăsămne lăsăm absorbiţilăsăm absorbiţi şiabsorbiţi şi amuzaţişi amuzaţi deamuzaţi de cede ce sece se întâmplăse întâmplă acoloprea puţin timppuţin timp latimp la dispoziţiela dispoziţie sădispoziţie să maisă mai facemmai facem şifacem şi altcevaiar asta seamănăasta seamănă izbitorseamănă izbitor cuizbitor cu povesteacu povestea broaşteidacă arunci oarunci o broascăoală cu apăcu apă fierbinteva sări imediatdar dacă puidacă pui broascaoală cu apăcu apă receapă rece şirece şi daişi dai drumuldai drumul ladrumul la focapa o săo să sesă se încălzeascăse încălzească treptatîncălzească treptat şitreptat şi broascaşi broasca obroasca o săo să rămânăsă rămână acololiniştită şi neştiutoarela fel nifel ni seni se întâmplăse întâmplă şiîntâmplă şi nouăatât a trupuluişi a minţiine copleşesc puţincopleşesc puţin câtepuţin câte puţinŞi ne trezimne trezim cătrezim că necă ne întrebămne întrebăm laîntrebăm la unla un momentun moment datmoment dat cumdat cum amcum am ajunsam ajuns aiciar trebui sătrebui să înţelegemsă înţelegem căînţelegem că nucă nu putemnu putem săputem să trăimsă trăim petrăim pe pilotpe pilot automatpilot automat şiautomat şi săşi să ducemsă ducem înducem în acelaşiîn acelaşi timpacelaşi timp otimp o viaţăo viaţă bunăputem face înface în fiecareîn fiecare zifiecare zi cevazi ceva săceva să domolimsă domolim dindomolim din păcătosuldin păcătosul elanpăcătosul elan alelan al îmbătrânirii

Cel mai puţin îmi place povestea că o broască, dacă o pui în apă rece, nu se va agita dacă apa va fi încălzită încetul cu încetul, şi în final se va lăsa fiartă de vie, plăcându-i prea mult continuitatea ca să realizeze că, la un moment dat, schimbarea continuă poate deveni intolerabilă şi necesită o schimbare de comportament.Dacă viaţa fiecăruia dintre noi ar fi desenată sub forma unei piramide, adică a unui unghi mai mult sau mai puţin ascuţit cu vârful în sus, atunci tot ce se poate spune despre prima pantă este că ni se pare fără sfârşit şi ne străduim s-o consumăm cât mai repede (îmi amintesc nerăbdarea cu care aşteptam să ajung cât mai repede mare), în timp ce facem tot ce putem pentru a parcurge cea de a doua pantă cât mai încet.În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii... că dimineaţa vine în fiecare zi... atât răsăritul cât şi apusul se întâmplă negreşit. Acordă-i timp. Asta este tot ce este necesar. Doar acordă-i timp. Nu incerca să grăbeşti lucrurile. Ciclurile vieţii vin şi se derulează de la sine, făcând orice pasaj şi teren să devină lin. Încearcă să nu te laşi prins în povestea ta de moment. Mai degrabă priveşte din perspectiva Întregii Poveşti. Acolo îţi vei găsi pacea. Ciclurile vor respecta acest moment, dacă le dai şansa, dar chiar şi asta va trece.Da, eşti numai un lucrător al gospodăriei lui Dumnezeu şi ştii negreşit doar că ai fost trimis aici ca să faci munca pe care El ţi-a hărăzit-o. N-are rost să ne gândim dacă e bună sau rea condiţia asta, aşa este şi nu se va schimba. La un singur lucru putem şi trebuie să ne gândim: cum să trăim mai bine. Putem trăi mai bine, evident, numai dacă vom face acea munca ce ni s-a încredinţat. Vei afla că faci munca ce ţi s-a încredinţat dacă o faci cu cea mai mare uşurinţă, dar şi cu bucurie. De când cercetăm viaţa oamenilor, cei mai înţelepţi au căutat să definească această muncă şi au indicat-o. Toate adevăratele religii şi învăţături morale au indicat-o, iar ea este mereu aceeiaşi: unirea cu toţi şi toate şi participarea la unirea cu toţi şi toate, dragostea. Însă, dacă stăpânul ne va răsplăti după moarte pentru buna îndeplinire a muncii, putem doar ghici şi crede. Dar e cu atât mai puţin necesar să ghicim cu cât ne îndeplinim munca mai bine şi mai mult. Îndeplinirea dăruieşte binele, bine în prezent, care exclude orice interes faţă de viitor.Pacey (pe ecranele televizoarelor): Chestia asta e deschisă? Aşa. Bun. Hei. Sunt eu... evident. Dacă ai putea să te apropii puţin şi nu-ţi face griji, nu o să te muşc. Vin cu gând de pace. Tu şi eu... noi o să stăm ceva timp aici. Se pare că destul de mult. Aşa că eu cred că ar fi cel mai bine dacă am putea ajunge la o înţelegere. Şi ca să ne fie mai uşor, sunt dispus să recunosc că sunt un adevărat dobitoc, lucru pe care îl ştii deja. Mai bine decât oricine, decât toţi oamenii de pe planeta asta. Dar mă îndepărtez de la subiect. Propunerea mea este următoarea: să lăsăm trecutul în trecut acolo unde îi este locul de fapt şi să încercăm să îndulcim situaţia asta în care ne aflăm şi să ne facem comozi. Cu alte cuvinte, ţi-am cumpărat ceva. De fapt nu ţi-am cumpărat ceva. Mai bine zis am procurat ceva, dar oricum mă înţelegi tu. E pe tejghea. (Ea se uită cu atenţie şi vede că el a pus pe tejghea o pereche de pijamale şi o pereche de papuci) Nu mai ştiu sigur care e mărimea pentru că a trecut ceva timp, dar le putem schimba oricând. Şi dacă îmi accepţi propunearea, vei putea oricând pe o perioadă limitată să mă obligi să fac singurul lucru pe care nu vreau să-l fac nici în ruptul capului. Ceea ce nu înseamnă că nu ai mereu această putere asupra mea, dar mi-am dat seama că aşa a început noaptea asta de calvar. Făceai ceva pentru mine ce nu îţi făcea plăcere căci pentru asta sunt prietenii.Trăim cu imaginaţia cel puţin tot atât de mult cât trăim real – real însemnând ceea ce poate fi controlat şi confirmat şi de altul sau de alţii, în afara ta. Altminteri, cu ce, pentru individ în sine, e mai puţin autentic, mai puţin viaţă, ceea ce se-ntâmplă numai în sine însuşi decât ce i se-ntâmplă cu ştirea altora? Cu ce? Cu ce este mai puţin intensă dragostea unui om dacă ea este neştiută? Ba dimpotrivă. Este mult mai profundă, mai concentrată, faţă de-o iubire împărtăşită sau nu, dar materializată, adusă în planul realităţii, cea a martorului. Fiindcă din ea, din iubirea neştiută de celălalt, nu se risipeşte niciun strop în gesturi, în aşteptări, în vorbe care nu reuşesc totdeauna s-o exprime.