Se ştie, fotbalu'-i o artă,Fiind toţi fotbalişti cu har,Nu mai ştiu drumul către poartă,Ci doar spre uşa de la bar.


se-ştie-fotbalu'-i-o-artăfiind-toţi-fotbalişti-cu-harnu-mai-ştiu-drumul-către-poartăci-doar-spre-uşa-de-bar
valentin davidseştiefotbalu'iartăfiindtoţifotbalişticuharnumaiştiudrumulcătrepoartăcidoarspreuşadebarse ştietoţi fotbaliştifotbalişti cumai ştiuştiu drumuldrumul cătredoar sprespre uşauşa dede lala bartoţi fotbalişti cumai ştiu drumulştiu drumul cătredoar spre uşaspre uşa deuşa de lade la barmai ştiu drumul cătredoar spre uşa despre uşa de lauşa de la bardoar spre uşa de laspre uşa de la bar

Fiind mică, unii se îndoaieCă epigrama este artă.Ei nu ştiu, azi aşa se poartă:Să fie mică dar... vioaie.Important este să aspiri spre artă, fără a avea veleitatea de a fi ajuns în imperiul ei. Marea artă este originalitatea, dar acest pisc se cucereşte de prea puţini. Apoi, originalitatea, nici nu poate fi scop, este doar un rezultat. Ca o poartă spre basm prin care ai trecut şi nu înţelegi cum.Fiind ca una din porcine,Aseară, când ai fost în bar,Crezuşi că locu-i pentru tine,Când dublu ai văzut: BAR-BAR.Uşa-o trecere spre viaţă.Uşa, prima barieră, dis-de-dimineaţă.Uşa o primeşti, de atâtea ori în faţă.Uşa, e cea care ne urcă sau coboară o treaptă în viaţă.Uşa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;Sau ni se închide definitiv în spate,Când părăsim a vieţii poartă,Regretând această scurtăŞi zbuciumată soartă, altfel visată.iubito, drumul spre înţelepciuneeste drumul spre libertatea din noi înşinedrumul spre centrul fiinţei noastretu ştii că cea mai preţioasă călătorieeste aceea către sufletul nostru,către noi înşine, către nu se ştie undecălătorie ce o facem în singurătate şi apoi în moarteiubito, o singură îndoială, o singură greşealăîn dragoste, surpă totul în nebunie şi extaz.eu în viaţă am dorit fără măsură, fără răgazam îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.în primul anotimp am descoperit lumea,în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tineîn al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toateîn al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagajespre care dintre visele mele adunate, iubito?m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,şi nu vom mai trăi niciodată nicicândnoi suntem ca un cântec eterncântat cu fiinţa toată,De-i lung drumul şi-s setosÎl parcurg eu şi pe jos,De distanţe n-am habar,Le scurtez... din bar în bar!