Răul este o plăcere dintre cele mai profunde. Luptând cu răul, ne ascuţim creativitatea.


răul-este-o-plăcere-dintre-cele-mai-profunde-luptând-cu-răul-ne-ascuţim-creativitatea
frank herbertrăulesteplăceredintrecelemaiprofundeluptândcurăulneascuţimcreativitatearăul esteeste oo plăcereplăcere dintredintre celecele maimai profundeluptând cucu răulne ascuţimascuţim creativitatearăul este oeste o plăcereo plăcere dintreplăcere dintre celedintre cele maicele mai profundeluptând cu răulne ascuţim creativitatearăul este o plăcereeste o plăcere dintreo plăcere dintre celeplăcere dintre cele maidintre cele mai profunderăul este o plăcere dintreeste o plăcere dintre celeo plăcere dintre cele maiplăcere dintre cele mai profunde

Dintre două rele, răul cel mai mic este răul cert.Dacă răul există, el se află printre cele non-existente, ca o formă oarecare a non existenţei şi aparţine unuia dintre lucrurile amestecate cu nefiinţa. Natura corpurilor, pe cât participă la materie, ar putea fi ceva rău, însă nu răul iniţial. Partea iraţionala a sufletului acceptă răul, adică lipsa de măsură şi excesul şi defectul, din care provin ticăloşia şi laşitatea şi celelalte rele ale sufletului, afecţiunile involuntare care produc opiniile false, toate acestea determină sufletul să se gândească la cele pe care le evită şi pe care le caută.Într-o zi orice fiinţă îşi întâlneşte stăpânul care-o face să plătească răul făcut: căci răul vrea răul celui rău.Nevinovăţia e o chestiune de vocabular. Trebuie să eviţi a numi răul. Omul bun nu vede răul pentru că refuză să-i înveţe numele, să-l individualizeze, să-l ştie. Există răul şi în el, dar intră, nu ştiu cum, în altă compoziţie.Este în logica zilelor noastre,(Şi nu-i subiect pentru versuri de valoare) Ca noi cei care-avem vise onesteSă apărăm răul de răul mai mare.Oamenii ar trebui să fie mulţumiţi cu răul şi să nu ceară mai răul.