Acasă / Citate Înţelepciune /

Privesc cărţile din bibliotecă. Deschid o carte, a ta, a mea... şi pun în mişcare o întreagă Lume, ideile încep să prindă viaţă într-o altă dimensiune spirituală. Trăim prin dimensiunea spirituală a Realităţii sociale dar şi Realitatea Cărţilor. Dispare dimensiunea ideatică, dispare fiinţarea noastră. Prin Cărţi, copiii noştri învaţă dimensiunea Spirituală, deschid cartea daruită de noi, deschid basmele lor şi visele noastre despre Fericire. -Adrian Ibiş

<< Anteriorul - Prin susţinere şi colaborări politice degradante moral, unele cadre universitare au devenit peste noapte profesori universitari, prodecani şi decani de facultaţi. După atingerea generoaselor obiective obţinute nemeritoriu, au conceput acte normative ministeriale prin care se îngrădeşte şi se complică ocuparea posturilor universitare de către cei din afara sistemului universitar, facilitându-se promovarea clientelei universitare şi a celor recomandaţi politic. Sistemul de învăţământ universitar românesc deţine un corp profesoral de elită, ca şi cel preunivesitar, însă modelul de promovare a cadrelor didactice este unul ultrasubiectiv, în anumite medii socio-profesionale, blocând accesul personalităţilor creative venite din afara sistemului. Disfuncţionalităţile din macrosocial s-au propagat cu repeziciune şi în instituţiile universitare. Instituţiile statului sunt pasive la asemenea fenomene dizarmonice, invocându-se autonomia universitară. În acord cu alte domenii profesionale, autonomia înseamnă "a face legi numai pentru noi şi numai în interesul nostru. Fiecare dintre noi avem momente de infinită inspiraţie artistică, socială, sentimentală. Este imposibil să imortalizăm acele secunde magnifice, însă putem să ne păstrăm frumuseţea pentru a prinde noi momente de inspiraţie divină, de dragoste pe parcursul întregii noastre existenţe inefabile. - Următorul >>

Privesc cărţile din bibliotecă. Deschid o carte, a ta, a mea... şi pun în mişcare o întreagă Lume, ideile încep să prindă viaţă într-o altă dimensiune spirituală. Trăim prin dimensiunea spirituală a Realităţii sociale dar şi Realitatea Cărţilor. Dispare dimensiunea ideatică, dispare fiinţarea noastră. Prin Cărţi, copiii noştri învaţă dimensiunea Spirituală, deschid cartea daruită de noi, deschid basmele lor şi visele noastre despre Fericire.

privesc-cărţile-din-bibliotecă-deschid-o-carte-a-a-mea-şi-pun-în-mişcare-o-întreagă-lume-ideile-încep-să-prindă-viaţă-într-o-altă

adrian ibiş privesc cărţile din bibliotecă deschid carte mea şi pun în mişcare întreagă lume ideile încep să prindă viaţă întro altă dimensiune spirituală trăim prin dimensiunea spirituală realităţii sociale dar realitatea cărţilor dispare ideatică dispare fiinţarea noastră prin cărţi copiii noştri învaţă spirituală deschid cartea daruită de noi basmele lor visele noastre despre fericire privesc cărţile cărţile din din bibliotecă deschid o o carte mea şi şi pun pun în în mişcare mişcare o o întreagă întreagă lume ideile încep încep să să prindă prindă viaţă altă dimensiune dimensiune spirituală trăim prin prin dimensiunea dimensiunea spirituală realităţii sociale sociale dar dar şi şi realitatea realitatea cărţilor dispare dimensiunea dimensiunea ideatică dispare fiinţarea fiinţarea noastră prin cărţi copiii noştri noştri învaţă învaţă dimensiunea dimensiunea spirituală deschid cartea cartea daruită daruită de de noi deschid basmele basmele lor şi visele visele noastre noastre despre despre fericire privesc cărţile din cărţile din bibliotecă deschid o carte a mea şi mea şi pun şi pun în pun în mişcare în mişcare o mişcare o întreagă o întreagă lume ideile încep să încep să prindă să prindă viaţă altă dimensiune spirituală trăim prin dimensiunea prin dimensiunea spirituală spirituală a realităţii a realităţii sociale realităţii sociale dar sociale dar şi dar şi realitatea şi realitatea cărţilor dispare dimensiunea ideatică dispare fiinţarea noastră copiii noştri învaţă noştri învaţă dimensiunea învaţă dimensiunea spirituală deschid cartea daruită cartea daruită de daruită de noi deschid basmele lor basmele lor şi lor şi visele şi visele noastre visele noastre despre noastre despre fericire

<< Anteriorul - Prin susţinere şi colaborări politice degradante moral, unele cadre universitare au devenit peste noapte profesori universitari, prodecani şi decani de facultaţi. După atingerea generoaselor obiective obţinute nemeritoriu, au conceput acte normative ministeriale prin care se îngrădeşte şi se complică ocuparea posturilor universitare de către cei din afara sistemului universitar, facilitându-se promovarea clientelei universitare şi a celor recomandaţi politic. Sistemul de învăţământ universitar românesc deţine un corp profesoral de elită, ca şi cel preunivesitar, însă modelul de promovare a cadrelor didactice este unul ultrasubiectiv, în anumite medii socio-profesionale, blocând accesul personalităţilor creative venite din afara sistemului. Disfuncţionalităţile din macrosocial s-au propagat cu repeziciune şi în instituţiile universitare. Instituţiile statului sunt pasive la asemenea fenomene dizarmonice, invocându-se autonomia universitară. În acord cu alte domenii profesionale, autonomia înseamnă "a face legi numai pentru noi şi numai în interesul nostru. Fiecare dintre noi avem momente de infinită inspiraţie artistică, socială, sentimentală. Este imposibil să imortalizăm acele secunde magnifice, însă putem să ne păstrăm frumuseţea pentru a prinde noi momente de inspiraţie divină, de dragoste pe parcursul întregii noastre existenţe inefabile. - Următorul >>

Psihologia este ştiinţa celei de a treia dimensini, adică rezultatul combinaţiei dintre dimensiunea spirituală şi dimensiunea materială.

Prin cuvânt, rostuirea frumosului, oamenii se apropie unul de celălalt căutându-şi dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există.

Prin cuvânt, rostuirea frumuseţii, oamenii se apropie unul de celălalt căutând dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există...

Fel de fel de şiretlicuri

Existenţa noastră în corp ne face, în cele mai multe cazuri, să uităm motivul pentru care am venit aici. Corpul nu are nici o aspiraţie spirituală. El are nevoie numai de satisfacţii materiale pentru ca să existe în această lume. El are nevoie de mâncare, băutură, sex şi, de fapt, de tot ceea ce un animal are nevoie. Partea spirituală nu apare în primele luni de viaţă ale omului şi acesta este motivul pentru care el s-a născut în realitatea aceasta, iar, din punctul lui de vedere, partea spirituală nu există deloc.

Dar întrebarea angoasată despre ce se va întâmpla cu mine când voi muri este, la urma urmei, totuna cu a mă întreba ce se întâmplă cu pumnul meu când deschid palma sau unde dispare poala mea când mă ridic în picioare.