Predestinat să fie cuiŞi fără cap, el pare şui... În fond dacă e cui sadeaŞi fără pălărie-i va şedea!Ba de îndrăznesc e cui alesŞi mult mai bine îi stă cu fesIar dacă n-are cap, orice profan,Cunoaşte că există şi ciocan.De bună seamă orice cuiE pus de cineva la locul lui!...


predestinat-să-fie-cuiŞi-fără-cap-el-pare-şui-În-fond-dacă-e-cui-sadeaŞi-fără-pălărie-i-va-şedeaba-de-îndrăznesc-e-cui-alesŞi-mult
constantin păunpredestinatfiecuiŞifărăcapelpareşuiÎnfonddacăcuisadeaŞipălărieivaşedeabadeîndrăznescalesŞimultmaibineîistăcufesiarnareoriceprofancunoaşteexistăşiciocandebunăseamăcuiepuscinevaloculluipredestinat săsă fiefie cuiŞicuiŞi fărăfără capel parepare şuişui ÎnÎn fondfond dacădacă ee cuicui sadeaŞisadeaŞi fărăde îndrăznescîndrăznesc ee cuicui alesŞialesŞi multmult maimai binebine îiîi stăstă cucu fesiarfesiar dacăcă existăexistă şibună seamăorice cuiecuie puspus dede cinevacineva lala locullocul luipredestinat să fiesă fie cuiŞifie cuiŞi fărăcuiŞi fără capel pare şuipare şui Înşui În fondÎn fond dacăfond dacă edacă e cuie cui sadeaŞicui sadeaŞi fărăde îndrăznesc eîndrăznesc e cuie cui alesŞicui alesŞi multalesŞi mult maimult mai binemai bine îibine îi stăîi stă custă cu fesiarcu fesiar dacăcă există şibună seamă oriceseamă orice cuieorice cuie puscuie pus depus de cinevade cineva lacineva la loculla locul lui

Nu intră - nici la blâd îndemn,Nici la poruncă de satrap -Chiar orice cui în orice lemn,Chiar orice gând în orice cap.Cui pe cui se scoate, numai că în dragoste al doilea cui trebuie să fie mai de calitate.Ce să facă acum? Fără logodnica lui nu putea să rămâie; să se ducă să o caute; dar unde? Se frământa, bietul şi nu ştia cum s-o nimerească mai bine. În cele din urmă se hotărî, ca, orice o fi, să fie, el să se ducă să-şi caute scrisa. Se cercă bietul tatăl fetei să-l oprească, ca să nu se răpuie şi dânsul în deşert; dar geaba, nu fu cu putinţă a-l opri; şi-o pusese el în cap, şi căta să se ducă. Îşi luă deci niţele merinde cu dânsul şi plecă. Ieşind la câmpie, luă drumul d-a lungul şi aide, aide, trecu păduri şi văi, trecu pustiuri, dumbrăvi, munţi şi vălcele până ce ajunse la un codru mare, mare fără căpătâi. Orbăcăind el p-acolo prin desiş, dete de o poiană. Acolo în poiană şedea cineva la foc. Tocmai şi el îşi isprăvise merindele şi se duse drept la omul ce şedea la foc. Acela cum îl văzu, îl cunoscu şi începu să-i mulţumească că l-a scos din ghiarele zmeului. Pasămite era Agerul pământului. Acolo trăia el. Stătură ei ce stătură de vorbă, se întrebară de ale sănătăţii şi îşi spuseră păsurile...Sunt extrem de deschisă la orice cercetare, la orice sondare, orice încercare mi se pare benefică. Fără joc, fără a cerceta, fără a dezvolta imaginaţia nu putem exista. Raportez asta la sensul jocului pentru copii.Cetăţeanul: Aici este Biroul de obiecte pierdute? Funcţionarul: Da! Dumneavoastră, ce-aţi pierdut, vă rog? Cetăţeanul: Capul! Funcţionarul: Ce formă are capul dumneavoastră? Cetăţeanul: E ca mărul! Seamănă cu un măr! Funcţionarul: Adică frumos pe dinafară şi putred pe dinăuntru? Cetăţeanul: Păi nu... că nu e măr, e cap... e cap, domnule, înţelegeţi? Cap! Funcţionarul: Ce aveaţi în el? Cetăţeanul: Idei... Adică... ceva idei. Funcţionarul: Bune sau proaste? Cetăţeanul: Cum să vă spun... aveam idei, dar nu ştiam cum să le exprim... Funcţionarul: Deci nu era capul fără idei, ci ideile erau fără cap. Cetăţeanul: Cam aşa ceva! Funcţionarul: Aha! Mi-e teamă să întreb unde lucraţi... . dar bănuiesc! Ce mai aveaţi în cap? Cetăţeanul: Un litru de coniac! Ştiţi... . am participat la un protocol... lume bună, străini mulţi. Funcţionarul: Un litru de coniac? Cam mult! Cetăţeanul (nervos): Normal! Altfel nu-l pierdeam! Funcţionarul: Avem aici mai multe capete pe care nu le revendică nimeni! Aşa că dacă doriţi un alt cap decât al dumneavoastră... Cetăţeanul: Ar fi o idee... Dar ştiţi, ce? Mai bine renunţ! Funcţionarul: Renunţaţi? La ce renunţaţi?Dacă singura unealtă pe care o ai e un ciocan, ai tendinţa să vezi fiecare problemă ca pe un cui.