Pisica este un animal filosofic, prieten al ordinii şi curăţeniei, care vrea să fie prietenul nostru, dar nu sclavul nostru.


pisica-este-un-animal-filosofic-prieten-al-ordinii-şi-curăţeniei-care-vrea-să-fie-prietenul-nostru-dar-nu-sclavul-nostru
theophile gautierpisicaesteunanimalfilosoficprietenalordiniişicurăţenieicarevreafieprietenulnostrudarnusclavulnostrupisica esteeste unun animalanimal filosoficprieten alordinii şişi curăţenieicare vreavrea săsă fiefie prietenulprietenul nostrudar nunu sclavulsclavul nostrupisica este uneste un animalun animal filosoficprieten al ordiniial ordinii şiordinii şi curăţenieicare vrea săvrea să fiesă fie prietenulfie prietenul nostrudar nu sclavulnu sclavul nostrupisica este un animaleste un animal filosoficprieten al ordinii şial ordinii şi curăţenieicare vrea să fievrea să fie prietenulsă fie prietenul nostrudar nu sclavul nostrupisica este un animal filosoficprieten al ordinii şi curăţenieicare vrea să fie prietenulvrea să fie prietenul nostru

A fi în acord cu Fiinţa nu înseamnă a fi într-o stare de perfecţiune. A vrea sa atingi perfecţiunea este o eroare pe care nu trebuie să o comită cel care este pe cale. Adevărul nostru este adesea destul de mizerabil în raport cu idealul nostru. A fi unit cu transcendenţa nu înseamnă că realizăm într-o manieră perfectă Când bărbatul s-a trezit, a spus: Pisica este singurul animal care accepta confortul, dar respinge domesticirea.Este mai dăunător a suporta un prieten rău şi perfid, decât un animal sălbatic; animalul sălbatic poate să vă rănească corpul, dar prietenul rău vă poate răni mintea.Când am dăruit ceva am renunţat definitiv la posesie asupra darului cu toate că darul respectiv îl trimite pe primitor întotdeauna la cel care a dăruit. Darul a încetat de a mai fi al meu şi devine al tău, el devine cumva al nostru, dar un al nostru în care celălalt are drepturi depline asupra lui şi totuşi un loc, un mediu, o materie comună de întălnire. Darul devine al nostru pentru că el activează mereu în cel care îl primeşte prezenţa dăruitorului. Prin dar noi punem în posesia cuiva ceva al nostru dar nu-l înstrăinăm de noi.Sistemul nostru nervos nu este o ficţiune, este o parte din organismul nostru, iar sufletul există material şi se află în interiorul nostru, ca dinţii. Nu ne putem permite să-l călcăm în picioare fără să fim pedepsiţi.