Patimile mi-au cumpărat voinţa şi mi-au răsplătit cu păcatul.


patimile-mi-cumpărat-voinţa-şi-mi-răsplătit-cu-păcatul
sfântul efrem sirulpatimilemiaucumpăratvoinţaşirăsplătitcupăcatulcumpărat voinţavoinţa şirăsplătit cucu păcatulcumpărat voinţa şirăsplătit cu păcatul

Greşeala şi păcatul, pierzarea ne cuprinde,Destinul, poate firea, pe sterpe căi ne poartă,Voinţa ne e bună, dar nimeni nu ne prinde,Cădem cu toţii pradă ispitei muribundeVoinţa reprezintă întreaga viaţă. Dacă ai vrea să fii fericit, ai fi. Voinţa mută munţii din loc. Voinţa este credinţa umană.Şi e pustiu, e rece... În sufletu-mi de gheaţăŞi strig mereu: Mai vreau o viaţă!Încă o viaţă!O viaţă simplă, dulce,Cum şi-o închipuie oricareO viaţă în care toţi ar fi iubiţiDe orişicine, de fiecare.Om să fii şi să iubeşti,Că... ai o singură dorinţă,Ce-ţi poate fi îndeplinităDin simpla ta voinţă.Voinţa de a iubi,Voinţa de a trăi,Voinţa de a uita,Voinţa de a ierta.La târgu' de păsări m-am dusŞi-am cumpărat păsăriPentru tineDragostea meaLa târgu'de flori m-am dusŞi-am cumpărat floriPentru tineDragostea meaLa târgu'de fiare m-am dusŞi-am cumpărat lanţuriLanţuri grelePentru tineDragostea meaŞi la târgu'de sclavi m-am dusŞi te-am căutatDar de tine n-am datDragostea meaWilliam James predica Unde se duc, unde se duc iubirile noastre apuse? Cine să-mi spună asta? Devin fantome, umbre, larve, zic poeţii. Dar cum, asta ca şi cum n-ar fi fost niciodată nimic? Lumea care se spulberă din faţa ochilor noştri n-a existat niciodată? Patimile sunt oare visuri zadarnice ca vedeniile plăsmuite de somn? Nu, e cu neputinţă. Visurile somnului sunt acţiunea unui eu inconştient şi necomplet. Patimile noastre sunt nu numai o acţiune fatală, ci opera voită a întregii noastre fiinţe. Însufleţirea le trezeşte, dar voinţa le urmăreşte, le cunoaşte, le desluşeşte, numindu-le şi mulţumindu-le. Patimile noastre sunt spiritul şi inima noastră, carnea şi oasele noastre, tăria noastră, intensitatea vieţii noastre intime manifestată prin viaţa noastră fizică; vor fi trunchiate, se trunchiază, se frământă, rodesc şi creează! Creează opere, fate de neînchipuit, istorii – lucruri frumoase, ca arta, de pildă, şi bune – gânduri, principii, mijloace de a cunoaşte adevărul. Creează făpturi, copii ce se nasc din nou în chip firesc ori intelectualiceşte. Prin urmare, nu sunt nici umbre, nici visuri. Lipseşte-l de patimi şi omul nu mai poate trăi.