Nu am nevoie de un prieten care să se schimbe atunci când eu mă schimb şi care să dea din cap atunci când eu dau din cap; umbra mea ar putea face mai bine asta.


nu-am-nevoie-de-un-prieten-care-să-se-schimbe-atunci-când-mă-schimb-şi-care-să-dea-din-cap-atunci-când-dau-din-cap-umbra-mea-ar-putea-face-mai
plutarhnuamnevoiedeunprietencareseschimbeatuncicândschimbşideadincapdaucapumbrameaarputeafacemaibineastanu amam nevoienevoie dede unun prietenprieten carecare săsă sese schimbeschimbe atunciatunci cândcând eumă schimbschimb şişi carecare săsă deadea dindin capcap atunciatunci cândcând eueu daudau dindin capumbra meamea arar puteaputea faceface maimai binebine astanu am nevoieam nevoie denevoie de unde un prietenun prieten careprieten care săcare să sesă se schimbese schimbe atuncischimbe atunci cândatunci când eucând eu măeu mă schimbmă schimb şischimb şi careşi care săcare să deasă dea dindea din capdin cap atuncicap atunci cândatunci când eucând eu daueu dau dindau din capumbra mea armea ar puteaar putea faceputea face maiface mai binemai bine asta

Tatăl nostru din ceruri nu ia nimic din mâna copiilor Săi, decât atunci când vrea să le dea ceva mai bun în schimb.Am un prieten bun, el trăieşte împreună cu mine, visează împreună cu mine, se întristează împreună cu mine. Atunci când am nevoie îmi dă, atunci când mi-e greu îmi întinde o mână, atunci când sunt nefericit îmi zâmbeşte, atunci când sunt bucuros râde. Acest prieten al meu nu sunt eu. Acest prieten al meu e diferit de mine, e un alt om. Acest prieten al meu mă iubeşte aşa cum sunt şi eu sunt bogat pentru că am acest prieten.Un bărbat poate să-şi facă de cap fără să dea socoteală nimănui, dar dacă o femeie face treaba asta de nouăsprezece sau douăzeci de ori, atunci e o stricată.Christine Daae: În momentul acela eram şi eu, şi umbra în faţa altarului şi razele lunii cădeau drept la picioarele noastre prin vitraliul absidei. Cum nu-i dădeam drumul, umbra s-a întors şi, prin pelerina întredeschisă, am văzut, domnule comisar, cum vă văd pe dumneavoastră acum, un înspăimântător cap de mort care mă sfredelea cu o privire în care ardeau focurile iadului. Am crezut ca am de-a face cu diavolul însuşi şi, în faţa acestei apariţii de dincolo de mormânt, inima mea, în ciuda curajului de până atunci, slăbi şi nu mi-am mai amintit nimic până în momentul în care m-am trezit în micuţa mea cameră de la hanul Le Soileil Couchant.Când eram tânăr şi liber, şi imaginaţia mea nu avea limite, visam să schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam şi deveneam mai înţelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, aşa că am hotărât să privesc mai puţin departe şi anume, să-mi schimb doar ţara. Dar şi ea părea să fie de neclintit. În amurgul vieţii, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriaţi mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că dacă m-aş fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aş fi schimbat familia şi prietenii. Încurajat şi însufleţit de ei, aş fi găsit putere să-mi fac ţara mai bună şi, cine ştie, poate chiar aş fi schimbat lumea...În viaţă se mai întâmplă să ai parte şi de oameni care să îţi muşte mâna pe care le-ai întins-o ca să-i ridici de jos, cu care le-ai oferit din hrana ta, cu care i-ai mângâiat atunci când erau trişti şi cu care le-ai alinat durerile... Sau oameni care te vor lovi peste obrazul pe care altă dată te-au pupat şi pe care atunci când nu mai au nevoie de tine ţi-l vor inunda cu lacrimi...