Ninotchka: Adu-mi ceva simplu. Eu nu mă prea gândesc la mâncare. Mathieu (oripilat): Doamnă, dar dacă nu vă gândiţi la mâncare, la ce vă gândiţi atunci? Ninotchka: La viitorul oamenilor simpli. Mathieu: Păi şi asta ţine de mâncare. Ninotchka (după ce Mathieu pleacă): L-ai insultat, ştii, nu? I-ai rănit sentimentele. E ca şi cum i-ai spune unui muzician că nu-ţi place muzica. Acel om crede în mâncare la fel cum tu crezi în Karl Marx. Dar ai putea să-l împaci, ştii cum? Savurând tot ce-ţi va aduce, bând totul cu entuziasm şi simţindu-te bine pentru prima dată în viaţa ta extraordinară!


ninotchka-adu-mi-ceva-simplu-eu-nu-mă-prea-gândesc-mâncare-mathieu-oripilat-doamnă-dar-dacă-nu-vă-gândiţi-mâncare-vă-gândiţi-atunci
ninotchkaninotchkaadumicevasimplunupreagândescmâncaremathieuoripilatdoamnădardacăgândiţimâncareatunciviitoruloamenilorsimplimathieupăişiastaţinedeninotchkadupăpleacălaiinsultatştiinuiairănitsentimentelecacumiaispuneunuimuziciannuţiplacemuzicaacelomcredeînmâncarefelcrezikarlmarxdaraiputeasălîmpaciştiicumsavurândtotceţivaaducebândtotulcuentuziasmsimţindutebinepentruprimadatăviaţaextraordinarăceva simplueu nunu mămă preaprea gândescgândesc lala mâncaremathieu (oripilat)dar dacădacă nunu văvă gândiţigândiţi lala mâncarevă gândiţigândiţi atuncila viitorulviitorul oamenilorpăi şişi astaasta ţineţine dede mâncareninotchka (după(după cece mathieumathieu pleacă)rănit sentimentelee caca şişi cumspune unuiunui muzicianmuzician căplace muzicaacel omom credecrede înîn mâncaremâncare lala felfel cumcum tutu crezicrezi înîn karlkarl marxdar aiai puteaştii cumsavurând totva aducebând totultotul cucu entuziasmentuziasm şibine pentrupentru primaprima datădată înîn viaţaviaţa tata extraordinarăeu nu mănu mă preamă prea gândescprea gândesc lagândesc la mâncaredar dacă nudacă nu vănu vă gândiţivă gândiţi lagândiţi la mâncarece vă gândiţivă gândiţi atuncila viitorul oamenilorviitorul oamenilor simplipăi şi astaşi asta ţineasta ţine deţine de mâncareninotchka (după ce(după ce mathieuce mathieu pleacă)e ca şica şi cumspune unui muzicianunui muzician căacel om credeom crede încrede în mâncareîn mâncare lamâncare la fella fel cumfel cum tucum tu crezitu crezi încrezi în karlîn karl marxdar ai puteabând totul cutotul cu entuziasmcu entuziasm şibine pentru primapentru prima datăprima dată îndată în viaţaîn viaţa taviaţa ta extraordinară

Leon: Când ne-am întâlnit prima dată în apartamentul meu, aveam eu vreo bănuială că tu ai fi implicată în afacerea asta? Ninotchka: Ştii acum. Iar eu ştiu acum că eşti un om care foloseşte în afaceri metode pentru care în Rusia ai fi condamnat la moarte. Leon: Of, moarte, moarte! Mereu aşa de sumbri! Cum rămâne cu viaţa, Ninotchka? Ruşii nu se gândesc niciodată la viaţă? La momentul pe care îl trăiesc? Singurul pe care îl avem de fapt? Of, Ninotchka, nu lua lucrurile aşa de în serios! Nimic nu merită, să ştii. Te rog, relaxează-te... Sergent, te implor, zâmbeşte! Ninotchka: Poftim? Leon: Haide, zâmbeşte! Ninotchka: De ce? Leon: Zâmbeşte, atâta te rog. Ninotchka: La ce? Leon: La orice. La spectacolul ridicol al vieţii. La oamenii prea serioşi care îşi exagerează propria importanţă. Dacă nu ştii pentru ce, poţi să zâmbeşti la noi. Ninotchka: De ce? Leon: Pentru că suntem un cuplu ciudat. Ninotchka: Atunci ar fi mai bine să te întorci la masa ta. Leon: Nu, nu, nu pot să te las. Nu te voi lăsa, nu încă. Nu până când nu te văd că zâmbeşti... măcar o dată.Ninotchka (într-un bistro): Sfeclă crudă şi morcovi. Mathieu: Doamnă, acesta e un restaurant, nu o pajişte.Ninotchka: Tu eşti ceva ce noi nu avem în Rusia. Leon: Mulţumesc. Ninotchka: De aceea cred în viitorul ţării mele. Leon: Da. Am început şi eu să cred asta de când te-am cunoscut. Încă nu-mi dau seama despre ce e vorba, de fapt, sunt confuz, speriat. Fascinat. Ninotchka, mă placi măcar un pic? Ninotchka: În mare, aşa, nu arăţi chiar rău. Leon: Mulţumesc. Ninotchka: Pupilele tale sunt suficient de albe. Corneea e într-o stare excelentă. Leon: Corneea ta e de-a dreptul remarcabilă. Ninotchka, dacă tot eşti aşa expertă, spune-mi, e posibil să mă îndrăgostesc de tine? Ninotchka: De ce trebuie mereu să aduci vorba de false valori? Dragostea e o denumire romantică pentru cel mai simplu proces biologic, sau mai bine zis chimic. Se vorbeşte şi se scrie foarte mult aiurea despre asta. Leon: Ah, înţeleg. Şi cum ai spune altfel? Ninotchka: Sunt conştientă de existenţa unui impuls natural valabil pentru toată lumea. Leon: Şi ce aş putea eu să fac pentru a încuraja un astfel de impuls dinspre tine? Ninotchka: Nu trebuie să faci absolut nimic. Din punct de vedere chimic suntem deja compatibili. Leon: Eşti incredibilă! Ninotchka. Ninotchka. Ninotchka: Vezi că te repeţi. Leon: Da, aş vrea s-o spun de mii de ori. Te rog să mă ierţi dacă sunt un pic demodat. În esenţă, rămân totuşi un biet burghez. Ninotchka: Nu e niciodată prea târziu să te schimbi. Şi eu am aparţinut odată micii burghezii.Ninotchka: Trebuie să plec. Leon: Să spun Ninotchka (la colţ de stradă): Cam cât trebuie să aşteptăm aici? Leon: Păi până când poliţistul va fluiera din nou. Ninotchka: Şi cam la ce intervale fluieră? Leon: Poftim? Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou? Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta. Ninotchka: Nu ţi s-a mai întâmplat până acum? Leon: Ba da... Doamne, dacă stau şi mă gândesc cât timp am pierdut aşteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îţi dai seama? O parte importantă din viaţă mi-am petrecut-o aşteptând semnale. Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu ştii. Leon: Nu. Ninotchka: Mulţumesc. Leon: Cu plăcere.Ninotchka: Părinţii mei au vrut să rămân să muncesc la fermă, dar eu am preferat baioneta. Leon: Baioneta? Serios? Ninotchka: Am fost rănită la Varşovia. Ninotchka: Rănită? Cum? Ninotchka: Am fost sergent în Brigada 3 Cavalerie. Vreţi să-mi vedeţi rana? Leon: Foarte mult.