Munceşte cât de mult poţi, imaginează-ţi imensităţi, nu face compromisuri şi nu pierde timpul. Şi începe asta acum. Nu peste 20 de ani de acum încolo, nici peste două săptămâni. Acum.


munceşte-cât-de-mult-poţi-imaginează-ţi-imensităţi-nu-face-compromisuri-şi-nu-pierde-timpul-Şi-începe-asta-acum-nu-peste-20-de-ani-de-acum
debbie millmanmunceştecâtdemultpoţiimagineazăţiimensităţinufacecompromisurişipierdetimpulŞiîncepeastaacumnupeste20aniacumîncolonicidouăsăptămâniacummunceşte câtcât dede multmult poţinu faceface compromisuricompromisuri şişi nunu pierdepierde timpulŞi începeîncepe astaasta acumnu pestepeste 2020 dede aniani dede acumacum încolonici pestepeste douădouă săptămânimunceşte cât decât de multde mult poţinu face compromisuriface compromisuri şicompromisuri şi nuşi nu pierdenu pierde timpulŞi începe astaîncepe asta acumnu peste 20peste 20 de20 de anide ani deani de acumde acum încolonici peste douăpeste două săptămâni

Peste două zile sau peste două săptămâni, când mi-oi aduce aminte de necazul meu de azi, am să râd; de ce să nu râd, deci, acum?Acum, la 35 de ani, mă bucur de ceea ce trăiesc în acest moment şi nu-mi pun în­trebări legate de ceea ce se va întâmpla peste 20 de ani. Nu de alta, dar s-ar putea să pierd ce mi se întâmplă acum, fiind mult prea preocupată să-mi imaginez ce urmează să se întâmple în viitor.Poate că viaţa nu este altceva decât un lanţ de Pur şi simplu, nu veţi fi aceeaşi persoană peste două luni, dacă de acum înainte veţi mulţumi conştient în fiecare zi pentru abundenţa care există în viaţa voastră. Şi veţi pune în mişcare o lege spirituală străveche: cu cât ai mai mult şi eşti recunoscător pentru asta, cu atât mai mult ţi se va da.Tocmai acum, tocmai acumcând o iubesc cel mai mult,tocmai acum am minţit-o.Tocmai acum, tocmai acumcând ea ţine cel mai mult la mine,tocmai acum am umbrit-o.Tocmai acum, tocmai acumcând ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.Tocmai acum, tocmai acumcând ea e cea mai frumoasă de pe lumeastelelor mele,orbesc.Tocmai acum, tocmai acumcând îi simt graţiastrăbătând toate zidurile oraşuluisurzesc.Tocmai acum, tocmai acumcând simt că ei îi este dor de mineîmi jignesc prieteniinemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.Acum viaţa omului nu preţuieşte nici cât o ceapă degerată. Acum.. acum viaţa omului... E ca şi cum ai sufla într-o lumânare aprinsă. Pfuu! sufli o dată, şi gata! Rareori... numai rareori e nevoie să sufli de două ori.