ce mai poţi pierdeca să nu te doară fiinţacea ridicată întru libertatedeasupra propriilor tale vreri?finitudinea, când timpul şi-a retrastoate ecourile anotimpurilor dragosteice sonorizau infinirea, visele de ierice mi-au băut sufletul mutaurind pustiul nopţilor, nisipulîn care mi-am cioplit statui de lut,nepământenile iubiri, ce mi-au tulburatordinea în care-am fost înscrisă,şirul de vieţi ieşite din trupul nudrămas doar cu umbrele, luminaîn rotocoale intrată prin pâlnia ceruluiîn mine şi modulându-se ca o flacără,cuminţenia vieţii sângelui din firide roşii,catifeaua ochilor, ascunsă după fructul rotund,amurgul, când cerbul în rut mi-alergaînflorirea, pe tine, iubite-minotaurul meu


mai-poţi-pierdeca-să-nu-te-doară-fiinţacea-ridicată-întru-libertatedeasupra-propriilor-tale-vrerifinitudinea-când-timpul-şi-a-retrastoate
mariana didumaipoţipierdecanutedoarăfiinţacearidicatăîntrulibertatedeasuprapropriilortalevrerifinitudineacândtimpulşiaretrastoateecourileanotimpurilordragosteicesonorizauinfinireaviseledeiericemiaubăutsufletulmutaurindpustiulnopţilornisipulîncaremiamcioplitstatuilutnepământenileiubiritulburatordineaîncareamfostînscrisăşirulvieţiieşitedintrupulnudrămasdoarcuumbreleluminaînrotocoaleintratăprinpâlniaceruluiînşimodulândusecaflacărăcuminţeniavieţiisângeluifirideroşiicatifeauaochilorascunsădupăfructulrotundamurgulcerbulrutmialergaînflorireapetineiubiteminotaurulmeuce maimai poţipoţi pierdecapierdeca săsă nunu tete doarădoară fiinţaceafiinţacea ridicatăridicată întruîntru libertatedeasupralibertatedeasupra propriilorcând timpulretrastoate ecourileecourile anotimpurilordragosteice sonorizausonorizau infinireavisele dede iericebăut sufletulsufletul mutaurindmutaurind pustiulpustiul nopţilornisipulîn carecioplit statuistatui detulburatordinea înde vieţivieţi ieşiteieşite dindin trupultrupul nudrămasnudrămas doardoar cucu umbreleluminaîn rotocoalerotocoale intratăintrată prinprin pâlniapâlnia ceruluiînceruluiîn mineca ovieţii sângeluisângelui dindin firideascunsă dupădupă fructulcând cerbulcerbul înîn rutpe tinece mai poţimai poţi pierdecapoţi pierdeca săpierdeca să nusă nu tenu te doarăte doară fiinţaceadoară fiinţacea ridicatăfiinţacea ridicată întruridicată întru libertatedeasupraîntru libertatedeasupra propriilorlibertatedeasupra propriilor taleretrastoate ecourile anotimpurilorecourile anotimpurilor dragosteiceanotimpurilor dragosteice sonorizaudragosteice sonorizau infinireavisele de iericebăut sufletul mutaurindsufletul mutaurind pustiulmutaurind pustiul nopţilorcioplit statui dede vieţi ieşitevieţi ieşite dinieşite din trupuldin trupul nudrămastrupul nudrămas doarnudrămas doar cudoar cu umbreleluminaîn rotocoale intratărotocoale intrată prinintrată prin pâlniaprin pâlnia ceruluiînpâlnia ceruluiîn mineceruluiîn mine şivieţii sângelui dinsângelui din firideascunsă după fructulcând cerbul încerbul în rut

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer luminaŞi al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăştie-n zenit,Atunci când peste iele şi dansul lor aşterni uşor herminaCe trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit. Şi te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecatăMai bine chipul tău să-l desluşesc printre fuioarele de ceaţă,Şi-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infioratăDe frigul nopţii sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viaţă. Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile meleŞi n-ai ştiut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,Mai plâng şi-acum deşi e mult de când tu eşti ascuns în steleŞi nu mai ştiu de vei veni cândva să-ntâmpini nopţile din mine. Mai spune-mi tu de poţi sâ chemi încet nemărginireaIară catargele să poarte pescăruşii de drumuri obosiţi,De-acolo din înalturi spre mine să iţi îndrepţi privireaSă pot uita de lacrimi şi de tristeţea ochilor atâta de iubiţi.mi-e dor uneori nu de timpul de ierice de timpul de demult când nu ştiam că sunt ommă credeam pe atunci ieşită din povesteşi mă bucuram că am scăpat din lumea zmeilor-paraleilorşi-a zgripţuroaicelorşi-a tuturor acelor făpturi pe care, minte de copil, nu ştiam că fac parte din viaţă.mi-e dor nu de timpul de ierice de timpul acela când oamenii ieşeau şi intrau în povestecând câmpurile gemeau de floarecând încă mai împrăştiau nestingherite nestemate de triluri, păsări.mi-e dor de oamenii aceia mărunţicu suflete mari cât soarelemi-e dor de simplitatede adevărMerg eu dimineaţa, în frunte,Cu spicele albe în braţeAle părului mamei.Mergi tu după mine, iubito,Cu spicul fierbinte la pieptAl lacrimii tale.Vine moartea din urmăCu spicele roşii în braţeAle sângelui meu -Ea care nimic niciodatăNu înapoiază.Şi toţi suntem luminaţiDe-o bucurie neînţeleasă.eu te îmbrăţişez, iubiteatât cât mă laşi să mă apropii.pentru că eu nu te îmbrăţişez pe tine,cel care nu ştii că eşti,ci imaginea pe care eumi-o construiesc despre tine.iar atunci când mă despart,mă despart de acea imagineşi nu de tine, iubite-torţionarul gândurilor mele-mă despart de o parte din mine,de o parte din lumea mea,de aceea sufăr, iubitepentru că, prin tine,cel care eşti imaginea despre mine însămi,-proiectată în afara mea-eu mă despart de mine,de Dumnezeul meu.Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,Şi nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în cândŞi ochii tăi ce străluceau mistuitor şi înfocatSunt osteniţi şi se aprind cu mult mai rar din când în când.O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginitMăcar ca-n vis să-ţi fi adus aminte iar din când în când.Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toţi acei oameni de rând,Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,Cu al tău suflet aşa cald ş-adormitor nu i-ai atins,O, şi nici unul n-a-nţeles atâta har din când în când.Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avântApropiam de gura mea acest păhar din când în când!O, iubeam umbra ta şi tot ce e în tine, tot ce eştiŞi astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.Dar vai! pierdută astăzi eşti, orice dorinţă a pierit;Tot încă visu-l urmăresc şi, în zădar din când în când,Cu tot egoismul meu, nu puteam să îndur gândul că o să apar ca o umbră a morţii la ospaţul fericirii tale. Nu puteam să îndur gândul de a părăsi această lume în care tu mai trăiai şi, poate, mai aveai nevoie de mine; jurământul de credinţă pe care ţi-l făcusem îmi cerea să astept şi să îndur. Maggie, nu vreau prin scrisoarea asta decât să te asigur că niciuna dintre suferinţele prin care am fost nevoit să trec din pricina ta n-a fost un preţ prea mare pentru viaţa pe care am cunoscut-o de când m-am îndrăgostit de tine. Nu fi amarâtă că m-ai făcut să sufăr. Am crescut de mic cu sentimentul renunţării; nu m-am asteptat niciodată să fiu fericit; şi faptul ca te-am cunoscut şi te-am iubit m-a împăcat cu viaţa. Ai fost pentru inima mea ceea ce e lumina si culoarea pentru ochii mei, ceea ce e muzica pentru sufletul meu; ai trezit o senzaţie nelămurită de nelinişte într-o conştiinţă arzătoare. Viaţa pe care am descoperit-o de când bucuriile şi durerile tale au început să însemne pentru mine mai mult decât bucuriile şi durerile mele a schimbat murmurul de revoltă în supunerea aceea voită care dă naştere unui sentiment adânc. Cred că iubirea intensă şi nemărginită m-a făcut să capăt o pătrundere mai largă a vieţii, care a crescut pe masură ce înţelegeam viaţa altora, căci pâna atunci, constiinţa dureroasă a înfaţişării mele mă ţinuse departe de ceilalţi.