Limbajul nud al teatrului, limbaj care nu e virtual ci real, trebuie să ne permită, prin utilizarea magnetismului nervos al omului, să trecem dincolo de limitele obişnuite ale artei şi ale cuvântului, pentru a realiza activ, adică magic, în termeni reali, creaţia totală, unde nu-i mai rămâne omului altceva de făcut decât să-şi reia locul între vis şi evenimente, adică în acea realitate a sufletului său în care visul nu este decât un eveniment ce a fost sau ce va fi manifestat.


limbajul-nud-al-teatrului-limbaj-care-nu-e-virtual-real-trebuie-să-ne-permită-prin-utilizarea-magnetismului-nervos-al-omului-să-trecem-dincolo-de
antonin artaudlimbajulnudalteatruluilimbajcarenuvirtualrealtrebuienepermităprinutilizareamagnetismuluinervosomuluitrecemdincolodelimiteleobişnuitealearteişicuvântuluipentrurealizaactivadicămagicîntermenirealicreaţiatotalăundenuimairămâneomuluialtcevafăcutdecâtsăşireialoculîntrevisevenimenteacearealitatesufletuluisăuvisulesteunevenimentfostsauvafimanifestatlimbajul nudnud alal teatruluilimbaj carecare nunu ee virtualvirtual cici realtrebuie săsă nene permităprin utilizareautilizarea magnetismuluimagnetismului nervosnervos alal omuluisă trecemtrecem dincolodincolo dede limitelelimitele obişnuiteobişnuite aleale arteiartei şişi aleale cuvântuluirealiza activadică magicîn termenitermeni realicreaţia totalămai rămânerămâne omuluiomului altcevaaltceva dede făcutfăcut decâtreia locullocul întreîntre visvis şişi evenimenteadică înîn aceaacea realitatesufletului săusău înîn carecare visulvisul nunu esteeste decâtdecât unun evenimenteveniment cefost sausau cece vava fifi manifestatlimbajul nud alnud al teatruluilimbaj care nucare nu enu e virtuale virtual civirtual ci realtrebuie să nesă ne permităprin utilizarea magnetismuluiutilizarea magnetismului nervosmagnetismului nervos alnervos al omuluisă trecem dincolotrecem dincolo dedincolo de limitelede limitele obişnuitelimitele obişnuite aleobişnuite ale arteiale artei şiartei şi aleşi ale cuvântuluipentru a realizaa realiza activîn termeni realimai rămâne omuluirămâne omului altcevaomului altceva dealtceva de făcutde făcut decâtreia locul întrelocul între visîntre vis şivis şi evenimenteadică în aceaîn acea realitaterealitate a sufletuluia sufletului săusufletului său însău în careîn care visulcare visul nuvisul nu estenu este decâteste decât undecât un evenimentun eveniment cece a fosta fost saufost sau cesau ce vace va fiva fi manifestat

A fi sensibil, adică a fi real, înseamnă a fi obiect al simţurilor, şi deci a avea în afara sa obiecte sensibile, obiecte ale sensibilităţii. Sensibilitatea este singura formă de cunoaştere umană prin care ne sunt date obiectele. Acestea nu pot fi date omului decât în măsura în care îl Eşti în mijlocul unui război. O bătălie între limitele mulţimii care îţi cere să renunţi la visele tale, pe de o parte, şi puterea adevărată a viziunii tale de a crea şi de a realiza lucruri extraordinare, pe de altă parte. Este o bătălie între cei care îţi vor spune ce nu poţi să faci şi acea parte din tine care ştie şi a ştiut dintotdeauna că eşti şi că poţi mai mult decât ce se vede în mediul tău înconjurător, mai mult decât obiectele şi lucrurile neînsufleţite care ne posedă. Adu-ţi aminte în fiecare zi că un vis, sprijinit de voinţa neobosită de a-l realiza, este într-adevăr o realitate ce poate sosi din clipă în clipă.Dumnezeu nu transmite omului cunoştinţele despre sine prin limbajul uman, prin cuvânt, ci prin limbajul său divin, pe care inima curată a omului îl înţelege pe deplin fără cuvinte.Veselia sau suferinţa extreme au întotdeauna la bază o eroare sau o iluzie;prin urmare aceste doua exaltări ale sufletului ar putea fi evitate prin reflecţie. Această veselie nelimitată se bazează întotdeauna pe himera de a fi găsit în viaţă ceva ce e pur şi simplu imposibil să găseşti, adică o satisfacere durabilă a dorinţelor sau a neliniştilor care nu încetează obsedant, să renască. Mai târziu trebuie să ne dispensăm cât mai repede de orice himeră singulară de acest gen şi, atunci când dispare, s-o plătim cu tot atâtea suferinţe amare câte bucurii ne-a suscitat apariţia ei. Prin aceasta ea seamănă perfect cu un munte de pe care nu putem coborî decât căzând, de accea ar trebui să-l evităm;orice suferinţă subită, nestăpânită nu e altceva decât căderea de pe un vârf.Fericirea însăşi înseamnă, în primul rând, vis. Vis atins, sau vis de atins. Deci un ideal omenesc construibil. Iluzia rămâne ceea ce este. Adică nimic. Nu trebuie să confruntăm niciodată nimicul cu visul.În romantism trebuie să distingem... două curente puternic deosebite. Romantismul pasiv, care caută sau să-L împace pe om cu realitatea — înfrumuseţând-o — sau să-L îndepărteze de realitate, îndreptându-L spre stearpa adâncire în lumea lui lăuntrică, spre meditaţiile asupra