Iubirea este vocea cu care vorbim, ochii cu care vedem, mâna cu care atingem, sufletul cu care simţim, este totul pentru care găsim un motiv de trăit în viaţa asta.


iubirea-este-vocea-cu-care-vorbim-ochii-cu-care-vedem-mâna-cu-care-atingem-sufletul-cu-care-simţim-este-totul-pentru-care-găsim-un-motiv-de-trăit
karina cirnealăiubireaestevoceacucarevorbimochiivedemmânaatingemsufletulsimţimtotulpentrugăsimunmotivdetrăitînviaţaastaiubirea esteeste voceavocea cucu carecare vorbimochii cucu carecare vedemmâna cucu carecare atingemsufletul cucu carecare simţimeste totultotul pentrupentru carecare găsimgăsim unun motivmotiv dede trăittrăit înîn viaţaviaţa astaiubirea este voceaeste vocea cuvocea cu carecu care vorbimochii cu carecu care vedemmâna cu carecu care atingemsufletul cu carecu care simţimeste totul pentrutotul pentru carepentru care găsimcare găsim ungăsim un motivun motiv demotiv de trăitde trăit întrăit în viaţaîn viaţa asta

Ne găsim într-o lume uimitoare. Dorim să găsim un sens pentru ceea ce vedem în jurul nostru şi ne întrebăm: Care este natura Universului? Care este locul nostru în Univers şi de unde a apărut el? De ce este aşa cum este? Pentru a răspunde la aceste întrebări adoptăm unele Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit, ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.Când iubirea este atotcuprinzătoare, ea îmbrăţişează totul ca pe ea însăşi. Este ca apa: feminină, care acceptă fără discriminare. Când iubirea este profundă, ea distruge toate obstacolele care-i stau în cale. Este ca focul: masculină, selectivă, care stă numai de partea adevărului.Una dintre nebuniile noastre a fost să încercăm a ghici dedesubtul tuturor lucrurilor pe care socotim că le vedem şi pe care nu le vedem, tot ce se petrece în sânul familiilor, unde domnesc ura, invidia, mânia, dispreţul, în locul acelei spoieli de simţăminte frumoase cu care ni se scot ochii şi care se dau drept adevăruri.Nu ştiu care este menirea mea, dar vreau să mă aflu aici pentru un motiv mai măreţ. Mă străduiesc să fiu ca cei mai măreţi oameni care au trăit vreodată.Nu există niciun motiv pentru care să nu-ţi urmezi inima. Timpul tău este limitat, aşa că nu îl pierde trăind viaţa altcuiva. Nu lăsa zgomotul opiniilor altora să îţi înăbuşe vocea interioară.