Iubesc în tine omul acela pe care numai eu l-am descoperit, un om care nu e cel ce aparţine lumii, cel admirat, cunoscut, ci unul doar al meu, care nu se mai poate schimba, care nu poate îmbătrâni, pe care eu nu pot să nu-l iubesc, fiindcă îl privesc cu nişte ochi care nu-l văd decât pe el.


iubesc-în-tine-omul-acela-pe-care-numai-l-am-descoperit-un-om-care-nu-e-cel-aparţine-lumii-cel-admirat-cunoscut-unul-doar-al-meu-care-nu-se-mai
guy de maupassantiubescîntineomulacelapecarenumailamdescoperitunomnucelaparţinelumiiadmiratcunoscutunuldoaralmeusemaipoateschimbaîmbătrânipotnuliubescfiindcăîlprivesccunişteochivăddecâteliubesc înîn tinetine omulomul acelaacela pepe carecare numainumai euun omom carecare nunu ee celcel cece aparţineaparţine lumiicel admiratci unulunul doardoar alal meucare nunu sese maimai poatepoate schimbacare nunu poatepoate îmbătrânipe carecare eueu nunu potpot săfiindcă îlîl privescprivesc cucu niştenişte ochiochi carevăd decâtdecât pepe eliubesc în tineîn tine omultine omul acelaomul acela peacela pe carepe care numaicare numai euun om careom care nucare nu enu e cele cel cecel ce aparţinece aparţine lumiici unul doarunul doar aldoar al meucare nu senu se maise mai poatemai poate schimbacare nu poatenu poate îmbătrânipe care eucare eu nueu nu potnu pot săfiindcă îl privescîl privesc cuprivesc cu niştecu nişte ochinişte ochi carevăd decât pedecât pe el

Iubesc în tine omul acela pe care numai eu l-am descoperit, un om care nu-i cel ce aparţine lumii, cel admirat, cunoscut, ci unul doar al meu, care nu se mai poate schimba, care nu poate îmbătrâni, pe care nu pot să nu-l iubesc, fiindcă îl privesc cu nişte ochi ce nu-l văd decât pe el...Numai când iubesc,Primăverile sufletului meu, ca florile paradisului înfloresc.Numai când iubesc,Irişii ochilor mei, ca stelele nopţilor senine, vioi se trezesc. Numai când iubesc,Piramidele viselor mele, fapte reale construiesc.Numai când iubesc,Dărniciile altruiste mă însufleţesc.Numai când iubesc,Valorile sufletului meu se înmulţesc, se înmulţesc,Fiindcă iubesc, ca mine, ca tine, ca voi, fiindcă iubesc.Succesul nostru lumesc nu poate fi garantat, dar abilitatea de a atinge succesul spiritual ne aparţine întru totul, datorită harului lui Dumnezeu. Cel mai bun sfat pe care-l pot dărui este să dai lucrurilor lumeşti tot ce ai mai bun, dar nu pe tine întru totul - păstrează ultima speranţă numai pentru Acela care ţi-o poate împlini.Nu criticul contează, nu cel care îţi arată cum poate să se împiedice un bărbat puternic, sau care sunt locurile unde făptuitorul ar fi putut să lucreze mai bine. Meritul aparţine omului care coboară în arenă, a cărui faţă este plină de praf, de transpiraţie şi sânge, care se luptă cu curaj... care cunoaşte marile entuziasme, marile dăruiri, cel care se consumă pe sine pentru o cauză demnă, care cunoaşte cel mai bine biruinţa finală şi care, în cazul cel mai rău, dacă nu reuşeşte, cel puţin eşuează pentru că şi-a asumat riscuri mari. Astfel încât locul lui nu va fi niciodată alături de suflete reci şi sperioase care n-au cunoscut vreodată victoria sau înfrângerea.Omul care încearcă o şansă, cel care merge pe linia dintre cunoscut şi necunoscut, care nu se teme de eşec - acela va reuşi.Există în această întreagă lume doi ochi negri, profunzi şi oblici. Nu sunt decât doi. Ce ciudat! Sunt alţi ochi mai frumoşi, mai negri, mai profunzi. Dar toţi aceştia nu mă privesc. Eu vreau să-mi scufund ochii în singurii ochi negri pe care-i iubesc. Şi ochii aceştia nu sunt la capătul lumii. Ei sunt în acelaşi oraş în care mă aflu şi eu. Nimic nu ne separă. Nimic şi totul.