Ioan Paul al II-lea a fost un dar al Providenţei atât pentru generaţia contemporană, cât şi pentru cele viitoare, iar memoria lui trebuie perpetuată şi cinstită în altarele credinţei. Numai un Om sfânt putea ridica ştacheta dreptăţii, înţelegerii şi iubirii atât de sus, pe o mare atât de învolburată.


ioan-paul-al-ii-lea-a-fost-un-dar-al-providenţei-atât-pentru-generaţia-contemporană-cât-şi-pentru-cele-viitoare-iar-memoria-lui-trebuie
nicolae mareşioanpaulaliileafostundarprovidenţeiatâtpentrugeneraţiacontemporanăcâtşiceleviitoareiarmemorialuitrebuieperpetuatăcinstităînaltarelecredinţeinumaiomsfântputearidicaştachetadreptăţiiînţelegeriiiubiriidesuspemareînvolburatăioan paulpaul alfost unun dardar alal providenţeiprovidenţei atâtatât pentrupentru generaţiageneraţia contemporanăcât şişi pentrupentru celecele viitoareiar memoriamemoria luilui trebuietrebuie perpetuatăperpetuată şişi cinstităcinstită înîn altarelealtarele credinţeinumai unun omom sfântsfânt puteaputea ridicaridica ştachetaştacheta dreptăţiiînţelegerii şişi iubiriiiubirii atâtatât dede suspe oo maremare atâtatât dede învolburatăioan paul ala fost unfost un darun dar aldar al providenţeial providenţei atâtprovidenţei atât pentruatât pentru generaţiapentru generaţia contemporanăcât şi pentruşi pentru celepentru cele viitoareiar memoria luimemoria lui trebuielui trebuie perpetuatătrebuie perpetuată şiperpetuată şi cinstităşi cinstită încinstită în altareleîn altarele credinţeinumai un omun om sfântom sfânt puteasfânt putea ridicaputea ridica ştachetaridica ştacheta dreptăţiiînţelegerii şi iubiriişi iubirii atâtiubirii atât deatât de suspe o mareo mare atâtmare atât deatât de învolburată

Chiar dacă memoria omenirii se dovedeşte, după trecerea Pontifului la cele veşnice, a fi scurtă, totuşi — prin modul în care s-a manifestat — dăruirea până la sacrificiu cu care a acţionat până la ultima suflare îl califică pe Papa Ioan Paul al II-lea drept un Sfânt al vremurilor noastre.Armele mici, din vechile timpuri, s-au tot adunat, iar marile puteri trebuie să facă uz de ele sau să le arunce în ocean... Asta înseamnă că a fost necesar să irosească atât de mulţi bani, o atât de mare forţă de muncă, o atât de mare energie; din punct de vedere economic, a fost un dezastru. Dar şi adunarea lor neîncetată a fost totodată imposibilă economic. Cât de multe arme poţi strânge? Există o limită. Şi atunci când găseşti o cale mai eficientă de a ucide oameni, trebuie să scapi de cea veche. Astfel s-a ajuns la soluţia ca armele vechi să fie vândute ţărilor sărace.Convingerea mea este că Papa Ioan Paul al II-lea s-a impus prin faptele sale, prin dăruirea şi hotărârea cu care a condus barca credinţei timp de aproape 27 de ani (dintre cei mai furtunoşi din istoria mileniului trecut), cât şi prin implicarea directă şi constantă — ca un lider vertical şi credibil pentru pace, dreptate şi echitate socială — într-o lume în puternică derivă pe multiple planuri.De ce suntem atât de singuri? De ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulţi oameni pe lumea asta, toţi avem nevoie de altcineva şi totuşi ne izolăm. Pentru ce? Oare Pământul se roteşte numai pentru a ne alimenta singurătatea?Cu cât inspiraţia este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Puşkin şi versurile lui sunt atât de curgătoare, atât de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, aşa, de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu şi de curgător.Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!