Inamicii noştri sunt inovatori şi au numeroase resurse. Ca şi noi, de altfel. Se gândesc în permanenţă la noi modalităţi de a face rău Americii şi americanilor. Ca şi noi, de altfel.


inamicii-noştri-sunt-inovatori-şi-numeroase-resurse-ca-şi-noi-de-altfel-se-gândesc-în-permanenţă-noi-modalităţi-de-a-face-rău-americii
george w. bushinamiciinoştrisuntinovatorişinumeroaseresursecanoidealtfelsegândescînpermanenţănoimodalităţifacerăuamericiiamericanilorinamicii noştrinoştri suntsunt inovatoriinovatori şiau numeroasenumeroase resurseca şişi noide altfelse gândescgândesc înîn permanenţăpermanenţă lala noinoi modalităţimodalităţi deface răurău americiiamericii şişi americanilorca şişi noide altfelinamicii noştri suntnoştri sunt inovatorisunt inovatori şiinovatori şi auşi au numeroaseau numeroase resurseca şi noise gândesc îngândesc în permanenţăîn permanenţă lapermanenţă la noila noi modalităţinoi modalităţi dede a facea face răuface rău americiirău americii şiamericii şi americanilorca şi noi

Deşi călătorim prin lume ca să găsim frumuseţea, noi trebuie să o purtăm cu noi sau altfel nu o vom găsi niciodată.Cei care fără a ne cunoaşte îndestul gândesc rău despre noi, nu pe noi ne atacă, ci închipuirea minţii lor.De la Natură, am învăţat să iubesc necondinţionat, să nu aştept niciodată ca ceilalţi să-mi comunice gândurile şi sentimentele lor, la modul în care eu mă aştept. Noi suntem unici şi avem modalităţi diferite de a ne comunica trăirile. Niciun fir de iarbă nu seamănă cu altul, nicio floare nu semănă cu alta, aşa că şi oamenii sunt complet diferiţi. Poate că dacă am ţine cont de acest adevăr, ne-ar fi mai uşor să înţelegem omul – corona creaţiei lui Dumnezeu. Nu am fi atât de afectaţi că oamenii din jur nu gândesc la fel ca noi, că ceilalţi nu ne iubesc aşa cum dorim noi, că ei au alte nevoi decât noi. Fiinţa umană este într-adevăr de o complexitate uluitoare.Sunt de părere că noi, scriitorii, ne gândim în permanenţă la două-trei subiecte. Oricât de mult aş scrie, totul se învârte în jurul acestor preocupări esenţiale, iar ale mele sunt păstrarea memoriei, ce rămâne din noi în lume atunci când dispărem şi moartea.Nimic nu se va face fără noi. Şi nu va fi progres obştesc, dacă noi nu-l asigurăm cu propriul nostru progres, cu puterea noastră de caracter şi de pricepere. Se cade ca noi să prevedem şi să pregătim viitorul: el va consta în ceea ce noi vom fi făcut.Lucrurile trebuie acceptate aşa cum sunt, nu aşa cum am dori noi să fie în momentul prezent. Este foarte important să înţelegem acest principiu. Noi putem dori ca lucrurile să stea altfel în viitor, dar în acest moment trebuie să le acceptăm aşa cum sunt.