Fâşia de lumină ce vine din galaxii mângâie chipul tăuMânjind cu tuş bezna din jur.Iubita mea, tu eşti extaz de fiecare clipăEşti suflare a trupului meuCare a rătăcit de veacuri căutându-te pe ascunse cărări.Blestem al păcatului dintâi, îngenunche... Mângâiere de taină a viselor mele,Vinul meu neîndoit,Pâinea mea cea de toate zilele,Iubita mea...


fâşia-de-lumină-vine-din-galaxii-mângâie-chipul-tăumânjind-cu-ş-bezna-din-juriubita-mea-eşti-extaz-de-fiecare-clipăeşti-suflare-a
toma caragiufâşiadeluminăvinedingalaxiimângâiechipultăumânjindcutuşbeznajuriubitameaeştiextazfiecareclipăeştisuflaretrupuluimeucarerătăcitveacuricăutândutepeascunsecărăriblestemalpăcatuluidintâiîngenunchemângâieretainăviselormelevinulmeuneîndoitpâineameaceatoatezileleiubitameafâşia dede luminălumină cece vinevine dindin galaxiigalaxii mângâiemângâie chipulchipul tăumânjindtăumânjind cucu tuştuş beznabezna dintu eştieşti extazextaz dede fiecarefiecare clipăeşticlipăeşti suflaretrupului meucarerătăcit dede veacuripe ascunseal păcatuluipăcatului dintâiîngenunche mângâieremângâiere dede tainămea ceacea dede toatefâşia de luminăde lumină celumină ce vinece vine dinvine din galaxiidin galaxii mângâiegalaxii mângâie chipulmângâie chipul tăumânjindchipul tăumânjind cutăumânjind cu tuşcu tuş beznatuş bezna dintu eşti extazeşti extaz deextaz de fiecarede fiecare clipăeştifiecare clipăeşti suflaresuflare a trupuluia trupului meucaremeucare a rătăcita rătăcit derătăcit de veacurial păcatului dintâiîngenunche mângâiere demângâiere de tainătaină a viselormea cea decea de toate

Iubita mea, tu eşti extaz de fiecare clipă, eşti suflare a trupului meu...Din adâncul privirilor tale păgâne încă răsare soarele. Eşti ispita mea, deliciul gândurilor îndrăzneţe, implementate adânc în rigiditatea conştiinţei tulburătoare. Doar sărutările, menite să mângâie goliciunea trupului, întruchipează un suflet hoinar pe ţărmul viselor mele făurite într-un amurg tardiv. Te respir şi te gust flămândă de dor. Eşti marea mea răcoritoare şi briza dimineţilor toride. Străine, trăiesc în această inimă călătoare, urmându-ţi paşii goi pe nisipul fin. Te aştept de multă vreme, să aştern fărâme de rouă peste gândul tău şi tu, cu strălucirea zâmbetelor firave îmi aduci vara în suflet în fiecare zi.iubita mea cu trup de vijelieîn rochie din fagure de miereîţi smulg din carnea mea o poezieîn prima noastră noapte de-nviereMoartea nu te loveşte mereu în cap, Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,ştiaţi că ursul este-o grindă?Solbancul e un element? Navele sunt la răscruce,Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.Spune păstorul – trăieşte cu mine, Fii mireasa mea, pădurea răspunde, A mea, a mea, a mea, Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,Norii filmează în linişte totul, A mea, a mea, a mea.Moare păstorul, trec generaţiiMarlow muri în duel, trece iubita cu unghii făcute, a mea, a mea, a mea. Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul, Iubirea îmi bea sufletul, Accent rodnic, fertil,Nu am urcat în acest amvon cu speranţa că poate cineva se va întoarce, din proprie dorinţă, la Cristos. Speranţa mea e în altă parte. Sper ca Stăpânul meu să îi revendice pe unii dintre ei şi să spună, Eşti al meu şi vei fi al meu. Te revendic pentru mine. Speranţa mea vine din autonomia graţiei, şi nu din libertatea voinţei.De-a lungul vieţii mele, am lăsat bucăţi din inima mea pe aici şi pe acolo. Şi acum de-abia mai există ceva din inima mea pentru a rămâne în viaţă. Dar mă forţez să zâmbesc, ştiind că ambiţia mea a depăşit cu mult talentul meu.