Există apartamente din suflet care au o vedere nemaipomenită; de la ferestrele acestora poţi vedea dincolo de râul morţii, şi în interiorul oraşului strălucitor care este şi mai departe de el; dar cât de des sunt neglijate aceste apartamente în favoarea celor de mai jos, care au ferestre ce îţi oferă priveliştea pământească.


există-apartamente-din-suflet-care-o-vedere-nemaipomenită-de-ferestrele-acestora-poţi-vedea-dincolo-de-râul-morţii-şi-în-interiorul-oraşului
henry ward beecherexistăapartamentedinsufletcarevederenemaipomenitădeferestreleacestorapoţivedeadincolorâulmorţiişiîninterioruloraşuluistrălucitorestemaideparteeldarcâtsuntneglijateacestefavoareacelorjosferestreîţioferăprivelişteapământeascăexistă apartamenteapartamente dindin sufletsuflet carecare auo vederevedere nemaipomenităde lala ferestreleferestrele acestoraacestora poţipoţi vedeavedea dincolodincolo dede râulrâul morţiiîn interioruloraşului strălucitorcare esteeste şişi maimai departedeparte dede eldar câtcât dede desdes suntsunt neglijateneglijate acesteaceste apartamenteapartamente înîn favoareafavoarea celorde maimai joscare auau ferestreferestre ceîţi oferăoferă privelişteapriveliştea pământeascăexistă apartamente dinapartamente din sufletdin suflet caresuflet care aucare au oau o vedereo vedere nemaipomenităde la ferestrelela ferestrele acestoraferestrele acestora poţiacestora poţi vedeapoţi vedea dincolovedea dincolo dedincolo de râulde râul morţiişi în interiorulîn interiorul oraşuluiinteriorul oraşului strălucitororaşului strălucitor carestrălucitor care estecare este şieste şi maişi mai departemai departe dedeparte de eldar cât decât de desde des suntdes sunt neglijatesunt neglijate acesteneglijate aceste apartamenteaceste apartamente înapartamente în favoareaîn favoarea celorfavoarea celor decelor de maide mai joscare au ferestreau ferestre ceferestre ce îţice îţi oferăîţi oferă privelişteaoferă priveliştea pământească

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.Experienţa arată că acei care sunt cei mai tulburaţi de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine şi că ele sunt din acele percepţii pe care strânsa legătură care există între suflet şi corp le face confuze şi obscure.. Ele se pot numi şi sentimente, deoarece sunt primite în suflet în acelaşi fel ca obiectele simţurilor exterioare şi nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi şi mai bine emoţii ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru că, din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure şi să-l mişte atât de puternic ca aceste pasiuni.Probabil, fiecare fiinţă are temperatura ei la care moare. Sub care nu mai rezistă. Temperatura la care moare omul e mult mai coborîtă decît a şopîrlelor, dar există o limită dincolo de care ceea ce trăieşte el este mai degrabă tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă.Am o vilă mare cu 70 de apartamente, care se cheamă şi bloc, în care stau şi eu.Sunt, în existenţa nostră, clipe rare, când se deschide o uşă, şi viaţa îţi oferă o întâlnire la care nu te mai aşteptai. O întâlnire cu cineva care îţi este complementar, care te acceptă aşa cum eşti, care îţi ghiceşte şi îţi înţelege paradoxurile, temerile, resentimentele, mâniile, rănile... Şi care îţi întinde o oglindă în care nu îţi mai este teamă să priveşti.Iar Parisul curgea sub ferestrele mele, şi la acelaşi ceas — dincolo de zări — sub cerul frumoaselor câmpii româneşti, curgea şi un alt oraş — curgeau Bucureştii — pe sub ferestrele celor care fac parte din sufletul meu...