Ei tocmai terminară treabaŞi-n piele nu îşi mai încap,Dar


ei-tocmai-terminară-treabaŞi-n-piele-nu-îşi-mai-încapdar-peste-cap-s-dat-degeabacă-treaba-i-dată-peste-cap
Ştefan-cornel rodeaneitocmaiterminarătreabaŞinpielenuîşimaiîncapdarpestecapsaudatdegeabacătreabaidatăpestecapei tocmaitocmai terminarăpiele nunu îşiîşi maipeste capdată pestepeste capei tocmai terminarăpiele nu îşinu îşi maidată peste cappiele nu îşi mai

Epigrama-i lucru mareŞi de-i Peţitorii nu încap!Pentru mândrii ochi ce-i ai,Ce n-aş face să ţi-i dai... peste cap!Nu jure omul de nimic! Ca-ades un gând ţi-ai pus în cap, şi-un alt gând peste cap l-a dat.Te-ai pierdut printre himere,Cap în lună, gând spre stele,Acum doar visezi la ele,Când nu-şi mai încap în piele;Bătrâneţile ţi-s grele,Versurile îţi dau putereSă mai speli negrul din eleTot pierdută între himere... Cap în lună, gând spre stele.Ţugulea luă chimiraşul; dară când ridică ochii şi voi s-o întrebe cine era ea, de are milă de dânsul, ia pe zâna de unde nu e! Parcă intrase în pământ. Iară el o dată se deşteptă. Se pomeni cu chimiraşul în mână. Se încinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gândind să se facă o pasăre, şi îndată se făcu. Se dete iară de trei ori peste cap şi se făcu om la loc. Cât p-aci să se piarză de bucurie, dară se stăpâni. Încinse chimirul pe piele ca să nu se vază şi se feri d-a spune fraţilor ceva. Pasămite, zâna aceea era ursitoarea lui cea bună. După ce se făcu ziuă, se întoarseră cu fraţii lui la bordeiul lor, şi aduseră mulţime de vânat. Peste câteva zile plecară iară. Dând caii la păşune, fraţii cei mari ziseră lui Ţugulea să păzească el caii, căci dânşii sunt obosiţi. Cum se culcară şi adormiră. Ţugulea priponii caii, apoi, dându-se de trei ori peste cap, se făcu o albină şi pleca înspre miazănoapte încotro şedea Zmeoaica pământului. După ce ajunse acolo, zbârn! în sus, zbârn! în jos, intră în casa zmeoaicei şi ascultă ce vorbea cu zmeii, ginerii săi, şi cu zmeoaicele, fetele sale.Alphonso: Nu dai nas în nas cu iubirea, te îndrăgosteşti. Până peste cap. Ai văzut vreodată pe cineva îndrăgostit până peste cap? Este urât, prietene. Este toxic, septic. Reed Bennett: Cum faceţi tu şi soţia ta de vă înţelegeţi atât de bine? Alphonso: Uşurel, eu m-am căsătorit cu cea mai bună prietenă! Reed Bennett: Credeam că eu sunt cel mai bun prieten al tău.