Dumnezeu este un copil care se distrează, care trece de la râs la plâns fără motiv, care reinventează lumea în fiecare zi spre disperarea celor care împart firul în patru, a dogmaticilor şi predicatorilor, care încearcă să-l înveţe pe Dumnezeu care este treaba lui ca şi Creator.


dumnezeu-este-un-copil-care-se-distrează-care-trece-de-râs-plâns-fără-motiv-care-reinventează-lumea-în-fiecare-zi-spre-disperarea-celor-care
elie fauredumnezeuesteuncopilcaresedistreazătrecederâsplânsfărămotivreinventeazălumeaînfiecarezispredisperareacelorîmpartfirulpatrudogmaticilorşipredicatorilorîncearcăsălînveţepetreabaluicacreatordumnezeu esteeste unun copilcopil carecare sese distreazăcare trecetrece dede lala râsrâs lala plânsplâns fărăfără motivcare reinventeazăreinventează lumealumea înîn fiecarefiecare zizi sprespre disperareadisperarea celorcare împartîmpart firulfirul înîn patruşi predicatorilorcare încearcăînveţe pepe dumnezeudumnezeu carecare esteeste treabatreaba luilui caca şişi creatordumnezeu este uneste un copilun copil carecopil care secare se distreazăcare trece detrece de lade la râsla râs larâs la plânsla plâns fărăplâns fără motivcare reinventează lumeareinventează lumea înlumea în fiecareîn fiecare zifiecare zi sprezi spre disperareaspre disperarea celordisperarea celor carecelor care împartcare împart firulîmpart firul înfirul în patrua dogmaticilor şidogmaticilor şi predicatorilorînveţe pe dumnezeupe dumnezeu caredumnezeu care estecare este treabaeste treaba luitreaba lui calui ca şica şi creator

Priveşte-L pe Dumnezeu ca pe o mare putere invizibilă care sălăşluieşte în fiecare fibră a fiinţei tale şi încearcă să înţelegi că de îndată ce ţi-ai format o imagine mentală, Dumnezeu trece la treabă în maniera Sa perfectă, proiectându-te într-o vibraţie perfect diferită(care chiar te va face să te simţi altfel).Gândul acesta să fie în voi, care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflându-Se ca un Om. S-a zmerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume care este mai presus decât orice nume, ca în Numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.Este un adevăr neîndoielnic că fiecare doctrină care vine de la Dumnezeu duce către Dumnezeu; şi că o doctrină care nu tinde să-i promoveze sfinţenia nu este a lui Dumnezeu.Nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credinţa este lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea ne strămută în lumea divină pentru renaşterea noastră în Dumnezeu. Ea îl omoară pe vechiul Adam din noi şi ne face o făptură nouă, ne recreează inima, curajul, înţelegerea şi toate celelalte faţete ale personalităţii. Credinţa vine prin lucrarea Duhului Sfânt. Ea implică o putere de viaţă care ne împinge irezistibil spre bine. Credinţa nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuiesc făcute, ci trece la înfăptuirea lor fără nici un fel de întrebare.Fără credinţă, dar, este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.Jocul prim este jocul lui Dumnezeu care, prin creaţa Sa, a făcut pe artist să rămână uimit de măreţia şi desăvârşirea acesteia şi, la rându-i, să încerce să devină şi el creator!... Jocul secund este, aşadar, jocul celui care, imitând pe Dumnezeu, vrea şi el să creeze, manifestându-se în diverse domenii ale spiritualităţii.