De ce suntem atât de singuri? De ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulţi oameni pe lumea asta, toţi avem nevoie de altcineva şi totuşi ne izolăm. Pentru ce? Oare Pământul se roteşte numai pentru a ne alimenta singurătatea?


de-suntem-atât-de-singuri-de-trebuie-să-fim-atât-de-singuri-suntem-atât-de-mulţi-oameni-pe-lumea-asta-toţi-avem-nevoie-de-altcineva-şi
haruki murakamidesuntematâtdesinguritrebuiefimsuntemmulţioamenipelumeaastatoţiavemnevoiealtcinevaşitotuşineizolămpentruoarepământulseroteştenumaipentrualimentasingurătateade cece suntemsuntem atâtatât dede singuride cece trebuietrebuie săsă fimfim atâtatât dede singurisuntem atâtatât dede mulţimulţi oamenioameni pepe lumealumea astatoţi avemavem nevoienevoie dede altcinevaaltcineva şişi totuşitotuşi nene izolămpentru ceoare pământulpământul sese roteşteroteşte numainumai pentrune alimentaalimenta singurătateade ce suntemce suntem atâtsuntem atât deatât de singuride ce trebuiece trebuie sătrebuie să fimsă fim atâtfim atât deatât de singurisuntem atât deatât de mulţide mulţi oamenimulţi oameni peoameni pe lumeape lumea astatoţi avem nevoieavem nevoie denevoie de altcinevade altcineva şialtcineva şi totuşişi totuşi netotuşi ne izolămoare pământul sepământul se roteştese roteşte numairoteşte numai pentrupentru a nea ne alimentane alimenta singurătatea

Niciodată nu suntem atât de învinşi sau atât de învingători pe cât ne considerăm singuri.Ca să poţi împărtăşi liniştea cu cel de lângă tine, e nevoie să ai parte tu însuţi de linişte, să poţi să te detaşezi un pic din toata vria asta, ca să-ţi dai seama încotro o iei, ce vrei de la viaţă. Dar e atât de important să ne învingem singurătatea, să reuşim să ne deschidem, să ne facem un prieten sau un iubit. Pentru că, totuşi, suntem oameni şi sentimentele cele mai frumoase prin zona asta se învârt.De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţisă avemsperanţe, pentru frumuseţeşi pentru duioşie, ochişi pentru alergare, picioare?Atât de nefericiţi să fim noiîncât să trebuiască să ne iubim.Atât de nestabili să fim noiîncât să trebuiască să ne prelungimprin naşteretristeţea noastră urâtăşi dragostea noastră înfrigurată?Noi, cei care luptăm pentru visul nostru, suferim mult mai mult când lucrurile nu merg aşa cum trebuie, pentru că nu putem să revenim la vechea scuză: Cu cât încercăm mai mult să trăim în lumea cuvintelor, cu atât mai mult ne simţim izolaţi şi singuri, cu atât mai mult bucuria şi dinamismul lucrurilor sunt schimbate doar pe certitudine şi securitate. Pe de altă parte, cu cât suntem forţaţi mai mult să admitem că trăim în lumea reală, cu atât mai mult ne simţim ignoranţi, incerţi şi nesiguri, cu privire la tot.Să nu uităm că suntem oameni,c-avem o viaţă,numai una,Să nu ne pierdem prin fantasme,s-avem impresia unui idol;să fim precum o trinitatemereu uniţi şi-n echilibrucăci toţi suntem copii ai Evei,mereu egali, de la-nceputurişi toţi accedem la dreptate,deşi ea... e numai una.