Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa!


dacă-totul-ar-pieri-şi-n-ar-rămâne-decât-el-aş-continua-să-exist-iar-dacă-totul-ar-rămâne-şi-el-ar-fi-nimicit-universul-s-ar-transforma
stephenie meyerdacătotularpierişinarrămânedecâtelcontinuaexistiardacăelfinimicituniversulsartransformaîntrouriaşălumestrăinămiemipăreanumaifacpartedintrînsadacă totultotul arar pieripieri şirămâne decâtdecât elaş continuacontinua săsă existiar dacădacă totultotul arar rămânerămâne şişi elel arar fifi nimicituriaşă lumelume străinăstrăină miemie şişi mipărea căcă nunu maimai facfac partedacă totul artotul ar pieriar pieri şirămâne decât eleu aş continuaaş continua săcontinua să existiar dacă totuldacă totul artotul ar rămânear rămâne şirămâne şi elşi el arel ar fiar fi nimicituriaşă lume străinălume străină miestrăină mie şimie şi mipărea că nucă nu mainu mai facmai fac parte

Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi nu ar rămâne decât el, tot aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa.Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.Raţiunea mea de a trăi este el. Dacă totul ar dispărea, şi doar el ar rămâne, aş continua să exist; dar dacă tot restul ar rămâne, dar el ar pieri, universul ar deveni străin pentru mine, şi eu n-aş mai face parte din el.Dacă totul ar pieri, dar el ar rămâne, aş continua să exist, dar dacă el ar pieri întregul Univers s-ar prăbuşi şi eu o dată cu el.Indiferent din ce sunt făcute sufletele noastre, al lui şi al meu sunt unul şi acelaşi... Dacă orice altceva ar pieri, şi el ar continua să existe, eu ar trebui să continui să trăiesc; şi dacă orice altceva ar vieţui, iar el ar fi anihilat, universul s-ar transforma într-un străin atotstapanitor.Vreau să vă spun că nu te poţi acomoda cu o limbă străină: ori e în tine şi o redescoperi, ori nu e. Poate părea paradoxal, dar nimic şi nimeni nu te împiedică să poţi trăi şi scrie în două limbi simultan. Iar de când am început să vorbesc română cu copilul meu, ea a devenit mai puţin străină decât era când doar o scriam în cărţi. A devenit - într-un fel cu totul specific - şi o limbă paternă.