Dacă fiinţa umană – omul – acest cuvânt, cel mai măreţ din câte se rostesc pe pământ, nu poate fi uşor definit – pentru că el se desfăşoară în istorie, în ştiinţă, artă, cultură, într-un cadru infinit, tot astfel – copilul – progenitura lui – prelungirea lui pe linia cu infinitul – cu farmecul, cu rostul lui măreţ, cu grandoarea lui, nu va putea fi suficient de definit cu cuvântul oricât de bine scris sau vorbit ar fi. El rămâne raţiunea de a fi şi gloria celor ce l-au născut şi l-au crescut în deplin acord cu legile vieţii, pentru ca la rândul lui să slujească vieţii.


dacă-fiinţa-umană-omul-acest-cuvânt-cel-mai-măreţ-din-câte-se-rostesc-pe-pământ-nu-poate-fi-uşor-definit-pentru-că-el-se-desfăşoară
dan begudacăfiinţaumanăomulacestcuvântcelmaimăreţdincâteserostescpepământnupoatefiuşordefinitpentrueldesfăşoarăînistorieştiinţăartăculturăîntruncadruinfinittotastfelcopilulprogenituraluiprelungirealiniacuinfinitulfarmeculrostulmăreţgrandoarealuivaputeasuficientdecuvântuloricâtbinescrissauvorbitarfielrămâneraţiuneaşigloriacelorlaunăscutcrescutdeplinacordlegilevieţiicarândulslujeascăvieţiidacă fiinţafiinţa umanăumană –– omulomul –– acestacest cuvântcel maimai măreţmăreţ dindin câtecâte sese rostescrostesc pepe pământnu poatepoate fifi uşordefinit –– pentrupentru căcă elel sese desfăşoarădesfăşoară înîn istorieîn ştiinţăcadru infinittot astfelastfel –– copilulcopilul –– progenituraprogenitura luilui –– prelungireaprelungirea luilui pepe linialinia cucu infinitulinfinitul –– cucu farmeculcu rostulrostul luilui măreţcu grandoareagrandoarea luinu vava puteaputea fifi suficientsuficient dede definitdefinit cucu cuvântuloricât dede binebine scrisscris sausau vorbitvorbit arar fiel rămânerămâne raţiunearaţiunea defi şişi gloriagloria celornăscut şicrescut înîn deplindeplin acordacord cucu legilelegile vieţiipentru caca lala rândulrândul luilui săsă slujeascăslujească vieţiidacă fiinţa umanăfiinţa umană –umană – omul– omul –omul – acest– acest cuvântcel mai măreţmai măreţ dinmăreţ din câtedin câte secâte se rostescse rostesc perostesc pe pământnu poate fipoate fi uşorfi uşor definituşor definit –definit – pentru– pentru căpentru că elcă el seel se desfăşoarăse desfăşoară îndesfăşoară în istorietot astfel –astfel – copilul– copilul –copilul – progenitura– progenitura luiprogenitura lui –lui – prelungirea– prelungirea luiprelungirea lui pelui pe liniape linia culinia cu infinitulcu infinitul –infinitul – cu– cu farmeculcu rostul luirostul lui măreţcu grandoarea luinu va puteava putea fiputea fi suficientfi suficient desuficient de definitde definit cudefinit cu cuvântulcu cuvântul oricâtcuvântul oricât deoricât de binede bine scrisbine scris sauscris sau vorbitsau vorbit arvorbit ar fiel rămâne raţiunearămâne raţiunea dede a fia fi şifi şi gloriaşi gloria celorgloria celor cecrescut în deplinîn deplin acorddeplin acord cuacord cu legilecu legile vieţiipentru ca laca la rândulla rândul luirândul lui sălui să slujeascăsă slujească vieţii

Moartea nu a fost o pedeapsă a lui Iisus, ci propriul său destin. Nu a fost finalul predestinat al vieţii lui, ci misiunea lui. Nu a fost soarta lui de neevitat, ci declaraţia lui faţă de venirea sa în lume de Crăciun: Standardele înalte din Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt irelevante, ci cu totul destoinice să ne arate planul măreţ al lui Dumnezeu pentru viaţa noastră.Prin tot ce a simţit, prin tot ce a gândit – omul – se vrea prelungit în infinit. Deşi cele ce se petrec în jurul lui îi dau motiv să creadă că totul e trecător şi el însuşi e muritor, el doreşte, cu înfocare, parcă, să ştie că poate fi nemuritor. Nemuritor în ordinea morală prin Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.Închipuirea tânărului Fergusson se aprinse la citirea îndrăzneţelor isprăvi ale explorărilor marine; urmări cu patimă descoperirile ce semnalară prima parte a veacului al XIX-lea; visa gloria lui Mungo-Park, a lui Bruce, a lui Cailli, a lui Levaillant şi-ntrucâtva pe aceea a lui Selkirk, a lui Robinson Crusoe, care nu i se părea mai prejos. Câte ore bine întrebuinţate nu le petrecu el cu celebrul personaj în insula Juan Fernandez! Aproba ades ideile marinarului părăsit; uneori îi discuta planurile; el ar fi făcut în alt fel, poate mai bine sau cel puţin cu siguranţă tot atât de bine! Dar, hotărât lucru, n-a fi plecat niciodată din insula aceea binecuvântată, unde era fericit ca un rege fără supuşi... nu, chiar dacă ar fi fost vorba să ajungă primul lord al amiralităţii!Călcarea Babilonului micşorează grandoarea lui Alexandru; înrobirea Romei micşorează grandoarea lui Cezar; masacrarea Ierusalimului micşorează grandoarea lui Titus. Tirania îşi însoţeşte tiranul. Vai de omul care lasă în urmă o umbră care-i păstrează forma.