Dacă ai primit darul credinţei, scoate încuietoarea de la uşa casei şi pune-o la uşa sufletului tău. Mai bine să te lase hoţii sărac pe viaţă decât fără viaţa veşnică.


dacă-ai-primit-darul-credinţei-scoate-încuietoarea-de-uşa-casei-şi-pune-o-uşa-sufletului-tău-mai-bine-să-te-lase-hoţii-sărac-pe-viaţă
gavriil stiharuldacăaiprimitdarulcredinţeiscoateîncuietoareadeuşacaseişipuneosufletuluităumaibinetelasehoţiisăracpeviaţădecâtfărăviaţaveşnicădacă aiai primitprimit daruldarul credinţeiscoate încuietoareaîncuietoarea dede lala uşauşa caseicasei şila uşauşa sufletuluisufletului tăumai binebine săsă tete laselase hoţiihoţii săracsărac pepe viaţăviaţă decâtdecât fărăfără viaţaviaţa veşnicădacă ai primitai primit darulprimit darul credinţeiscoate încuietoarea deîncuietoarea de lade la uşala uşa caseiuşa casei şila uşa sufletuluiuşa sufletului tăumai bine săbine să tesă te lasete lase hoţiilase hoţii sărachoţii sărac pesărac pe viaţăpe viaţă decâtviaţă decât fărădecât fără viaţafără viaţa veşnică

Orice patimă este, pentru sufletul omenesc, mai întâi ca unul care bate să fie primit, apoi ca oaspe şi, în sfârşit, ca stăpân al casei. Nu deschideţi uşa sufletului unui astfel de musafir.Uşa-o trecere spre viaţă.Uşa, prima barieră, dis-de-dimineaţă.Uşa o primeşti, de atâtea ori în faţă.Uşa, e cea care ne urcă sau coboară o treaptă în viaţă.Uşa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;Sau ni se închide definitiv în spate,Când părăsim a vieţii poartă,Regretând această scurtăŞi zbuciumată soartă, altfel visată.Cel care trăieşte fără Hristos, stă afară în stradă la uşa casei Tatălui, fără acoperiş.Dacă uşa de la intrarea principală în sală este deschisă, evitaţi uşa din spate.Nu uita: eşti un actor într-o dramă aleasă de cineva, mai tare decât tine. Vei juca puţin dacă a ales-o scurtă, mult dacă este lungă. Ţi-a împărţit rolul unui sărac? Joacă-l bine cu tot farmecul tău! Ţi-a căzut jocul şchiopului, al magistratului, al plebeului? Joacă-l! Căci atâta-i al tău: să joci frumos rolul primit.Mă tem că o viaţă veşnică, neîndurătoare prin continuitatea sa infinită, ar fi mai chinuitoare şi mai teribilă pentru noi decât o viaţă care are început şi sfârşit. Viaţa veşnică poate deveni o tortură.