Cu toată priveliştea slăbiciunilor noastre care ne apasă, care ne sugrumă, avem un instinct care nu poate fi înăbuşit şi care ne înalţă.


cu-toată-priveliştea-slăbiciunilor-noastre-care-ne-apasă-care-ne-sugrumă-avem-un-instinct-care-nu-poate-fi-înăbuşit-şi-care-ne-înalţă
blaise pascalcutoatăprivelişteaslăbiciunilornoastrecareneapasăsugrumăavemuninstinctnupoatefiînăbuşitşiînalţăcu toatătoată privelişteapriveliştea slăbiciunilornoastre carecare nene apasăcare nene sugrumăavem unun instinctinstinct carecare nunu poatepoate fifi înăbuşitînăbuşit şişi carecare nene înalţăcu toată privelişteatoată priveliştea slăbiciunilorpriveliştea slăbiciunilor noastreslăbiciunilor noastre carenoastre care necare ne apasăcare ne sugrumăavem un instinctun instinct careinstinct care nucare nu poatenu poate fipoate fi înăbuşitfi înăbuşit şiînăbuşit şi careşi care necare ne înalţăcu toată priveliştea slăbiciunilortoată priveliştea slăbiciunilor noastrepriveliştea slăbiciunilor noastre careslăbiciunilor noastre care nenoastre care ne apasăavem un instinct careun instinct care nuinstinct care nu poatecare nu poate finu poate fi înăbuşitpoate fi înăbuşit şifi înăbuşit şi careînăbuşit şi care neşi care ne înalţăcu toată priveliştea slăbiciunilor noastretoată priveliştea slăbiciunilor noastre carepriveliştea slăbiciunilor noastre care neslăbiciunilor noastre care ne apasăavem un instinct care nuun instinct care nu poateinstinct care nu poate ficare nu poate fi înăbuşitnu poate fi înăbuşit şipoate fi înăbuşit şi carefi înăbuşit şi care neînăbuşit şi care ne înalţă

Dintre aptitudinile cu care ne-a înzestrat natura, prima este forţa raţiunii, care ne înalţă deasupra propriilor noastre patimi şi slăbiciuni şi care ne face să ne cârmuim chiar şi calităţile, talentele şi virtuţile.Suferinţa cauzată de năruirea viselor pe care le avem nu trebuie percepută ca şi ceva de care trebuie să scăpăm dacă putem sau care trebuie îndurat dacă nu se poate altfel. Ea este o oportunitate pe care nu trebuie să o pierdem, o şansă de a ne descoperi dorinţa pe care o avem după cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu vrea sa ne-o dea, şi care este o întâlnire cu El.Noi suferim nu datorită viciilor sau slăbiciunilor noastre, ci din cauza iluziilor. Suntem bântuiţi şi loviţi, dar nu de realitate ci de imaginile pe care le punem în locul ei.Priveliştea cea mai grandioasă pe care ochiul o poate cuprinde de pe un munte este hărăzită nimicniciei. Interesul cel mai mărunt pe care o inimă curată îl poate simţi faţă de cineva este hărăzit nemuririi.Noi, femeile, avem un instinct care nu ne înşală niciodată!Edith Piaf, ca şi privighetoarea care rămâne nevăzută pe ramura ei, devine şi ea invizibilă. Rămâne din ea doar privirea, mâinile ei palide, fruntea de ceară care adună lumina şi vocea care creşte, se înalţă, se înalţă, i se substituie treptat, crescând ca umbra pe un zid, înlocuind triumfătoare pe mica făptură timidă.