Cel dintâi lucru pe care îl ştiu femeile e că sunt frumoase. Ceea ce învaţă întâi: că sunt tari. Ceea ce află întâi: că sunt slabe. Ceea ce uită întâi: vârsta. Ceea ce-şi amintesc iar: că au uitat aceasta.


cel-dintâi-lucru-pe-care-îl-ştiu-femeile-e-că-sunt-frumoase-ceea-învaţă-întâi-că-sunt-tari-ceea-află-întâi-că-sunt-slabe-ceea
artur schnabelceldintâilucrupecareîlştiufemeilesuntfrumoaseceeaînvaţăîntâitariaflăslabeuităvârstaceşiamintesciaruitataceastacel dintâidintâi lucrulucru pepe carecare îlîl ştiuştiu femeilefemeile ecă suntsunt frumoaseceea cece învaţăînvaţă întâică suntsunt tariceea cece aflăaflă întâică suntsunt slabeceea cece uităuită întâiamintesc iarau uitatuitat aceastacel dintâi lucrudintâi lucru pelucru pe carepe care îlcare îl ştiuîl ştiu femeileştiu femeile efemeile e căe că suntcă sunt frumoaseceea ce învaţăce învaţă întâică sunt tariceea ce aflăce află întâică sunt slabeceea ce uităce uită întâică au uitatau uitat aceasta

Omul care se abandonează cu tot ceea ce îi aparţine este în întregime fixat în Dumnezeu şi tot ceea ce îl atinge pe acest om, îl atinge mai întâi pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îl înfăşoară aşa cum gluga îmi înfăşoară capul, iar cel ce ar dori să mă vadă ar trebui mai întâi să-mi atingă îmbrăcămintea.De cele mai multe ori nu vedem mai întâi şi definim apoi, ci întâi definim şi apoi vedem. Din marea, înfloritoarea şi zgomotoasa confuzie a lumii exterioare, alegem ceea ce cultura a definit deja în numele nostru şi avem tendinţa de a percepe ceea ce am ales sub forma pe care am primit-o ca stereotip de la cultura noastră.Lumea şi tot ceea ce se află într-însa sunt mişcate de un impuls exterior, iar ceea ce mişcă este mai puternic decât ceea ce este mişcat.Mai mult ca niciodată se verifică axioma sadiană potrivit căreia a fi bogat înseamnă mai întâi a te bucura de ceea ce nu au ceilalţi, a fi încântat de faptul că atâţia oameni sunt lipsiţi de ceea ce posezi tu. Înseamnă mai puţin a acumula pentru sine, cât a sustrage altuia.Nu este bine să tindem cu nerăbdare spre cele care nu sunt făcute şi nici nu este bine să ne dezgustăm prosteşte de care sunt făcute. Cel care doreşte mereu ceea ce nu face şi dispreţuieşte ceea ce face, nici nu se bucură de cele prezente, nici nu se mulţumeşte cu viitorul. Căci el abandonează înainte de a desăvârşi ceea ce începe şi înfăptuieşte înainte de vreme ceea ce trebuie început. Aşadar, este bine să fii mulţumit de binele propriu şi să sporeşti bunurile prezente cu cele ce vor urma, iar nu să le îndepărtezi în vederea celor viitoare. Căci schimbarea bunurilor este uşurătate, dar practicarea lor este virtute, şi căile celor care resping bunurile cele vechi în vederea celor noi şi ale celor care urcă de la bunurile inferioare la cele superioare sunt foarte diferite. Căci cine caută schimbarea este greu de mulţumit, aşa cum cine vrea să înainteze este plin de zel. Astfel, avansează în chipul cel mai drept cel plin de zel în vederea a ceea ce este optim, fără a fi dezgustat de ceea ce este doar bine, şi cine îndură mai întâi ca să ajungă apoi unde vrea la timpul său.Ceea ce se află în trecut şi ceea ce se va găsi în viitor nu sunt decât nişte aspecte mărunte, comparativ cu ceea ce trăieşte în noi înşine, în momentul actual.