Cea mai nobilă plăcere este bucuria cunoaşterii.


cea-mai-nobilă-plăcere-este-bucuria-cunoaşterii
leonardo da vinciceamainobilăplăcereestebucuriacunoaşteriicea maimai nobilănobilă plăcereplăcere esteeste bucuriabucuria cunoaşteriicea mai nobilămai nobilă plăcerenobilă plăcere esteplăcere este bucuriaeste bucuria cunoaşteriicea mai nobilă plăceremai nobilă plăcere estenobilă plăcere este bucuriaplăcere este bucuria cunoaşteriicea mai nobilă plăcere estemai nobilă plăcere este bucurianobilă plăcere este bucuria cunoaşterii

Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare şi bucuria cunoaşterii.Partea cea mai nobilă a raţiunii mele este împotriva furiei pe care o simt uneori. Căci partea aceea nobilă îmi spune că este lucru mai preţios să ierţi decât să te răzbuni.Cea mai temeinică plăcere a acestei vieţi este deşarta plăcere a iluziilor.Toată lumea caută fericirea. Este o bucurie care însoţeşte activitatea pozitivă. Totuşi, ca şi bogăţia, şi aceasta are o varietate de semnificaţii, adesea contradictorii. Este în acelaşi timp bucuria descoperirii şi bucuria cunoaşterii, însoţeşte adesea pe acei care ştiu ce înseamnă culorile, sunetele şi armonia vieţii Şi este bucuria pe care o trăiesc cei care îşi dau osteneala să îşi planifice viaţa şi trăiesc apoi cu pasiune.Care dintre cele două facultăţi este mai nobilă: raţiunea sau voinţa? Vorbind la modul absolut, raţiunea este o facultate mai nobilă, deoarece raţiunea posedă obiectul prin intermediul cunoaşterii, îl conţine prin asimilare mentală, în timp ce voinţa tinde spre obiect ca formă externă şi este mai bine să posezi perfecţiunea obiectului în sine decât să tinzi spre el ca obiect ce există în afara ta. Aşadar, în privinţa obiectelor fizice, a le cunoaşte este mai bine şi mai nobil decât a le dori, deoarece prin cunoaştere posedăm în noi înşine formele acestor obiecte, iar formele respective există într-un fel mai nobil în sufletul raţional decât în obiectele fizice. Pe de altă parte, deşi a poseda un obiect prin raţiune este, în sine, mult mai bine decât a tinde spre el prin dorinţă, în anumite privinţe, voinţa poate fi mai nobilă decât raţiunea, datorită unor motive accidentale.Astfel, după cum omul în perfecţiunea sa este cea mai nobilă dintre fiinţe, în aceeaşi măsură lipsit de lege şi dreptate este cea mai rea dintre toate.