Ce trist şi nebunesc a fost... Dar vai, şi cât de dulce!


ce-trist-şi-nebunesc-a-fost-dar-vai-şi-cât-de-dulce
robert browningtristşinebunescfostdarvaicâtdedulcece tristtrist şişi nebunescfost dardar vaişi câtcât dede dulcece trist şitrist şi nebunescnebunesc a fosta fost darfost dar vaişi cât decât de dulcece trist şi nebunescşi nebunesc a fostnebunesc a fost dara fost dar vaişi cât de dulcetrist şi nebunesc a fostşi nebunesc a fost darnebunesc a fost dar vai

Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,Şi nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în cândŞi ochii tăi ce străluceau mistuitor şi înfocatSunt osteniţi şi se aprind cu mult mai rar din când în când.O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginitMăcar ca-n vis să-ţi fi adus aminte iar din când în când.Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toţi acei oameni de rând,Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,Cu al tău suflet aşa cald ş-adormitor nu i-ai atins,O, şi nici unul n-a-nţeles atâta har din când în când.Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avântApropiam de gura mea acest păhar din când în când!O, iubeam umbra ta şi tot ce e în tine, tot ce eştiŞi astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.Dar vai! pierdută astăzi eşti, orice dorinţă a pierit;Tot încă visu-l urmăresc şi, în zădar din când în când,Dar vai, eu fată simplă şi nepricepută, n-am izbutit să te prind în mrejele mele, pe tine, bărbatul copt şi rafinat. Eram începătoare şi dezamăgirea mea a fost cu atât mai mare, cu cât tu ai fost cel dintâi.Dulce e vinul, dar pe cât de dulce e vinul, pe atât de acră este plata lui.Dulce e iaurtul, dulce e mierea, dulci sunt strugurii şi nectaru-i şi mai dulce, dar cea mai dulce e iubirea aceluia pe care-l iubeşti şi tu.Umorul nebunesc a fost mereu genul meu de umor, dar e un fel nebunie liniştitoare, care-mi place. N-aş putea agrea tipul dur de umor, cum ar fi cel al fraţilor Marx.De cu tânăr copilaş Io-am fost Stan Ion Pătraş.Să m-ascultaţi oameni buni,Ce voi spune nu-s minciuni.Câte zile am trăitRău la nimeni n-am dorit,Dar bine cât am pututOrişicine mi-a cerut.Vai săraca lumea mea,Că greu am trăit în ea!