Călugărul în lume e ca peştele pe uscat.


călugărul-în-lume-e-ca-peştele-pe-uscat
serafim mancălugărulînlumecapeştelepeuscatcălugărul înîn lumelume ee caca peştelepeştele pepe uscatcălugărul în lumeîn lume elume e cae ca peşteleca peştele pepeştele pe uscatcălugărul în lume eîn lume e calume e ca peştelee ca peştele peca peştele pe uscatcălugărul în lume e caîn lume e ca peştelelume e ca peştele pee ca peştele pe uscat

Cu gândul la mare, mă zbat,Ca peştele... pe uscat...Protestez! - vru să strige peştele zbătându-se pe uscat, dar îşi aduse aminte cu uşurare că este mut.Din când în când, sufletul trebuie să respire prin lacrimi. Altfel s-ar zbate ca peştele pe uscat.Văzând astă minune, călugărul o lăsă de-i dete ţâţă până ce se sătură, apo luă copilul, îl desfăşă, îl spălă şi-l primeni cu nişte rupturi de haine de ale sale. El citi mărgelele de la gâtul copilului şi află că se numeşte George şi că este fecior de împărat. După ce se mai mări, călugărul îl învăţă să citească şi să scrie. Plânse George şi călugărul, când muri capra, de nu li se zvântă lacrimile de la ochi multă vreme. O îngropară ca pe oameni. George se tângui mai cu foc de pierderea ei. El ştia bine că nu-l făcuse capra, dar o cinstea ca pe o mamă, ca pe una ce-l hrănise şi-l crescuse.Dacă îţi poţi binecuvânta trecutul, eşti liber să-l părăseşti. Nu poţi să Ca să prinzi peştele ai nevoie de plasă, dar odată prins peştele, plasele sint uitate. E nevoie de cuvinte ca să exprimi ideile, dar odată ideile înţelese, trebuie să uiţi cuvintele.