Când omul săvârşeşte vreo faptă eroică, când dovedeşte vreo neobişnuită virtute şi împlinire, atunci se naşte din nou şi capătă alţi părinţi mai buni şi pierde fiinţa sa anterioară.


când-omul-săvârşeşte-vreo-faptă-eroică-când-dovedeşte-vreo-neobişnuită-virtute-şi-împlinire-atunci-se-naşte-din-nou-şi-capătă-alţi
miguel de cervantescândomulsăvârşeştevreofaptăeroicăcânddovedeşteneobişnuităvirtuteşiîmplinireatuncisenaştedinnoucapătăalţipărinţimaibunipierdefiinţaanterioarăcând omulomul săvârşeştesăvârşeşte vreovreo faptăfaptă eroicăcând dovedeştedovedeşte vreovreo neobişnuităneobişnuită virtutevirtute şişi împlinireatunci sese naştenaşte dindin nounou şişi capătăcapătă alţialţi părinţipărinţi maimai bunibuni şişi pierdepierde fiinţafiinţa sasa anterioarăcând omul săvârşeşteomul săvârşeşte vreosăvârşeşte vreo faptăvreo faptă eroicăcând dovedeşte vreodovedeşte vreo neobişnuităvreo neobişnuită virtuteneobişnuită virtute şivirtute şi împlinireatunci se naştese naşte dinnaşte din noudin nou şinou şi capătăşi capătă alţicapătă alţi părinţialţi părinţi maipărinţi mai bunimai buni şibuni şi pierdeşi pierde fiinţapierde fiinţa safiinţa sa anterioară

Suntem cei mai grozavi atunci când contează. Dar cum suntem atunci când nu ne vede nimeni? În aceasta se dovedeşte caracterul - să fii consecvent chiar şi atunci când nu pare să aibă vreo importanţă.Noapte, iubită. Noaptea, când cuvintele se veştejesc, iar lucrurile capătă viaţă. Atunci când analiza destructivă a zilei e sfârşită şi tot ceea ce este cu adevărat important redevine întreg şi logic din nou. Atunci când omul îşi readună sinele fragmentat şi creşte cu seninătatea unui arbore.Şi apoi cerul inspira înainte mare teamă, mai ales când se întâmpla vreo întunecime de Soare, sau când apărea vreo cometă cu coada lungă şi încovoiată.Cine poate râde atunci când ar trebui să plângă, acela capătă din nou poftă de viaţă.Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...Iertarea aproapelui este întotdeauna o faptă bună; ea dovedeşte o mare virtute, mărinimia.