Când din balcon a lunecat,Căzând cu zgomot mare,Nevestei, calm, i-a aruncat,Colacul de salvare.


când-din-balcon-a-lunecatcăzând-cu-zgomot-marenevestei-calm-i-a-aruncatcolacul-de-salvare
valentin davidcânddinbalconlunecatcăzândcuzgomotmarenevesteicalmiaaruncatcolaculdesalvarecând dindin balconcu zgomotde salvarecând din balcon

Se-neacă soacra! Zarvă mare!Vreau s-o ajut în fel şi chip.I-arunc colacul de salvare... (Umplut din vreme cu nisip!)Când soacra mea, ca un ciclon,Din nou va fi să vină,Cu calm, lansa-voi, din balcon,Deasupra-i flori... de mină.Degeaba îţi pui colacul de salvare al viitorului, dacă nu te debarasezi de bolovanul trecutului.Definită cu rigoare, Ca tot omul să priceapă:E colacul de salvare, Pentru cei intraţi la apă.De-atâta foame şi alergăturăAvea paloare şi-o căutăturăDe om ajuns în prag de disperare... Şi-atunci primi colacul... de salvare.Vorbesc des de măsură nu pentru că eu aş şti măsura ci, dimpotrivă, pentru că-i duc lipsa, că simt nevoia ei, încât mă gândesc la măsură ca la colacul meu de salvare la care nu voi mai ajunge.