Broasca ţestoasă spuse privindu-şi carapacea:


broasca-ţestoasă-spuse-privindu-şi-carapacea-ce-palat-mare-am
proverbe turceştibroascaţestoasăspuseprivinduşicarapaceapalatmareambroasca ţestoasăţestoasă spusece palatpalat maremare ambroasca ţestoasă spusece palat marepalat mare amce palat mare am

Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăşi despre broasca fratelui lor celui mai mic, şi începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în dodii. Îi ţinură de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era şi ăl mic, şi îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deşert, căci, deşi nu mai vorbea de rău aievea în faţa împăratului, pe din dos, însă, îşi băteau mendrele, cum voiau, îşi dedeau coate de râdeau, şi chiar se vorbiră, amândoi fraţii cu logodnicele lor, să facă pe fratele lor mai mic de râs şi ocară, când va veni cu broasca ţestoasă înaintea împăratului. Fiul cel mic al împăratului daca se duse şi el să-şi aducă logodnica, broasca cea ţestoasă ieşi din eleşteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap şi se făcu om ca toţi oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească să meargă.Broasca ţestoasă depune o mie de ouă şi rămâne tăcută. Găina depune un singur ou şi cotcodăceşte la nesfârşit. Fii ca ţestoasa! Nu te purta ca găina.Şi îi spuse o sumedenie de minuni ce făcuse leacul ce zicea că ar fi bun pentru ea. Când se întoarse de la vânătoare fiul ei, ea îi spuse că auzise de la sluga lor, cum că de va mânca mere din mărul roşu se va face sănătoasă. El fu bucuros că auzise un leac care să facă pe mă-sa sănătoasă, şi se hotărî a se duce tocmai acolo să-i aducă leacul. Îşi luă ziua bună şi plecă. Dar încotro s-apuce? căci nici nu mai auzise până atunci de aşa ceva. Apucă şi el într-un noroc spre răsărit şi, mergând prin desişurile pădurii, zări un palat mai frumos decât acela în care şedeau ei. Se duse drept acolo. Aci locuia o zână măiastră. Cum o văzu, îi căzu cu drag. Dară măiastra, ieşindu-i înainte, îl priimi după cum i se cuvenea, îl băgă în palat şi îl omeni ca pe un oaspe. Din una, din alta, se înţeleseră la cuvinte. Vezi că, măre, aceasta era scrisa lui. El nu mai văzuse până atunci alt chip de muiere, decât p-al mă-sii. Ş-apoi era atât de frumoasă şi de gingaşe, ca o floare!Privindu-şi lungile picioareCe triumfaseră la mare,Ea le zâmbi cu un oftat:- În fine, v-aţi alăturat!Au toţi maşini, unii palat,Au video, televizoare:Nu mai găseşti săraci în satDar nici... mireasă fată mare.Dacă ar trebui să construim palatul fericirii, în cazul fiinţelor umane leneşe cea mai mare încăpere în interiorul acestui palat ar fi sala de aşteptare.