Apa este dimensiunea ecologică fundamentală a existenţei: Meuza îşi leagănă meduza, Rinul îşi mângâie vecinul; întinzându-şi pânzele, Dunărea îşi leapădă pulberea; în arca lui Noe, chiar şi Eufratul suie Araratul; la umbra piramidei, Nilul îşi plimbă crocodilul; Amazonul cară ozonul...


apa-este-dimensiunea-ecologică-fundamentală-a-existenţei-meuza-îşi-leagănă-meduza-rinul-îşi-mângâie-vecinul-întinzându-şi-pânzele
ion pachia-tatomirescuapaestedimensiuneaecologicăfundamentalăexistenţeimeuzaîşileagănămeduzarinulmângâievecinulîntinzânduşipânzeledunărealeapădăpulbereaînarcaluinoechiarşieufratulsuieararatulumbrapiramideinilulplimbăcrocodilulamazonulcarăozonulapa esteeste dimensiuneadimensiunea ecologicăecologică fundamentalămeuza îşiîşi leagănăleagănă meduzarinul îşiîşi mângâiemângâie vecinuldunărea îşiîşi leapădăleapădă pulbereaîn arcaarca luilui noechiar şişi eufratuleufratul suiesuie araratulla umbraumbra piramideinilul îşiîşi plimbăplimbă crocodilulamazonul carăcară ozonulapa este dimensiuneaeste dimensiunea ecologicădimensiunea ecologică fundamentalăfundamentală a existenţeimeuza îşi leagănăîşi leagănă meduzarinul îşi mângâieîşi mângâie vecinuldunărea îşi leapădăîşi leapădă pulbereaîn arca luiarca lui noechiar şi eufratulşi eufratul suieeufratul suie araratulla umbra piramideinilul îşi plimbăîşi plimbă crocodilulamazonul cară ozonul

Văzând pe Noe şi-adunarea,Îşi spuse-n gând ciocănitoarea:Pe arca lui, dacă mă duc, Voi fi, cu ochii, după cuc!Bine ar fi ca omul modern să-şi picteze sufletul aşa cum îşi artificializează chipul, adică să îşi rimeleze mila, să îşi rujeze generozitatea, să îşi coafeze decenţa!Sara... sara... sfânta şi limpedea mare îşi întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălţimea depărtată a cerului trece ca un mare măr de aur neţinut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca câmpii de gheaţă pe care a căzut o ninsoare uşoară şi Memfis, divina Memfis, îşi ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea ţării... pare că-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea şi urmele acelei străluciri ar fi muiat şi-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, şi numai Nilul îşi leagănă mişcătoarele şi lungile lui maluri de papură pintre care curg oglinzile lui mari, care reflectă lumea cerului şi parecă apele lui, mişcându-se una peste alta ca linţolii de cristal mişcător, sună în adânc cântarea cântărilor.Avid de bani şi nu puţin,Tănase n-ar fi preferatDa-n cheltuieli netemperat,Se-mprumuta pe la vecinRecent, cuprins de dor şi chin,C-o jună el s-a însuratŞi ca un soţ manierat,Nevasta îşi iubea din plinDar îşi struni curând avântul,Căci vârsta îşi spunea cuvântulAtunci, lucid, puţin bigot,Şi soaţei observându-i chinul,A hotărât, cu bani cu tot,Să împrumute şi vecinul.Oricine îşi susţine un argument prin apelarea la o autoritate nu îşi foloseşte inteligenţa; el îşi utilizează doar memoria.Unele femei îşi percep feminitatea ca pe un blestem absolut. Ele îşi doresc sau îşi întâmpină o fiică cu plăcerea de a se regăsi într-o altă victimă.