Amza Pellea era atât de viu, atât de tonic, atât de plin de umor spontan de cea mai bună calitate! Muncitor până la epuizare, talentat, dar modest. Întotdeauna egal cu el însuşi, prietenos şi cald ca o zi luminoasă de vară.


amza-pellea-era-atât-de-viu-atât-de-tonic-atât-de-plin-de-umor-spontan-de-cea-mai-bună-calitate-muncitor-până-epuizare-talentat-dar-modest
sanda tomaamzapelleaeraatâtdeviutonicplinumorspontanceamaibunăcalitatemuncitorpânăepuizaretalentatdarmodestÎntotdeaunaegalcuelînsuşiprietenosşicaldcaziluminoasăvarăamza pelleapellea eraera atâtatât dede viuatât dede tonicatât dede plinplin dede umorspontan dede ceacea maimai bunăbună calitatepână lala epuizaredar modestÎntotdeauna egalegal cucu elel însuşiprietenos şişi caldcald caca oo zizi luminoasăluminoasă dede varăamza pellea erapellea era atâtera atât deatât de viuatât de tonicatât de plinde plin deplin de umorde umor spontanumor spontan despontan de ceade cea maicea mai bunămai bună calitatemuncitor până lapână la epuizareÎntotdeauna egal cuegal cu elcu el însuşiprietenos şi caldşi cald cacald ca oca o zio zi luminoasăzi luminoasă deluminoasă de vară

Amza Pellea, cum se ştie,Era plin de modestie.L-ascultai şi-aflai: vedetaTotdeauna era... Veta!Esenţa propagandei constă în a câştiga oamenii pentru o idee, atât de intim, atât de viu, încât până la urmă să-i acapareze pe de-a-ntregul şi să nu-i mai lase să se libereze de ea.Oboseala mentală este mai periculoasă decât cea trupescă. Este atât de plăcut să stai şi să nu faci nimic – şi prin urmare, atât de periculos! Moartea prin epuizare este ca moartea prin congelare – una plăcută...întotdeauna căutăm ceea ce ne lipseşte şi renunţăm la ceea ce ne lipseşte mai mult întotdeauna privim mai departe şi reuşim să fim cu-atât mai departe de noi înşine întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi şi mâine vom fi căutători de comori în trecut întotdeauna facem aceleaşi greşeli şi găsim întotdeauna o scuză: a greşi e omeneşte şi totuşi întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr şi cochetăm mereu cu minciuna întotdeauna suntem romantici şi până la urmă ne plictisim de atât romantism şi suntem pragmatici până la înalta trădare ne vindem sufletele şi ne culcăm pe laurii nimicniciei întotdeauna fugim de ceea ce ne poate atingeA fi un dascăl de înţelepciune ar însemna ceva mai mult decât un discipol care încă nu a ajuns destul de departe spre a se conduce pe sine, şi cu atât mai puţin pe alţii, în aşteptarea certă de a atinge un ţel atât de înalt; aceasta ar însemna a fi un maestru în cunoaşterea înţelepciunii, ceea ce vrea să spună mai mult decât îşi va atribui lui însuşi un om modest.În lumea bună – zis suspusă –El este-un clovn mai talentat,Cu-o mască-atât de bine pusă, De zici că-i om adevărat.