Acest silex e silex: un punct final;nici suspine, nici remuşcări.Acest mugur e mugurpe platan, pe arţar:simplu ca bună seara.Aceasta mare e udăşi melodioasă:o auziţi?Acest cal este cal,în grajd, pe colină:îl puteţi mângâia.Acest azur e azur,foarte înalt, foarte albastru,nici o filosofie.Eu sunt aici ca să v-o spunîn felul meu,înainte de a pieri împreună cu verbele mele.Sunt folositor sau de prisosca fluviul sau ca roua:singura mea slujbă, singurul meu rost.


acest-silex-e-silex-un-punct-finalnici-suspine-nici-remuşcăriacest-mugur-e-mugurpe-platan-pe-arţarsimplu-ca-bună-searaaceasta-mare-e-udăşi
alain bosquetacestsilexsilexunpunctfinalnicisuspineniciremuşcăriacestmugurmugurpeplatanpearţarsimplucabunăsearaaceastamareudăşimelodioasăoauziţiacestcalestecalîngrajdcolinăîlputeţimângâiaacestazurazurfoarteînaltfoartealbastrunicifilosofieeusuntaicivospunînfelulmeuînaintedepieriîmpreunăcuverbelemelesuntfolositorsauprisoscafluviulrouasingurameaslujbăsingurulmeurostacest silexsilex ee silexun punctmugur ee mugurpemugurpe platanca bunămare ee udăşical esteazur esunt aiciaici caca săspunîn felulpieri împreunăîmpreună cucu verbelesau dede prisoscaprisosca fluviulfluviul sausau camea slujbăsingurul meumeu rostacest silex esilex e silexmugur e mugurpee mugurpe platanmare e udăşisunt aici caaici ca săde a pieria pieri împreunăpieri împreună cuîmpreună cu verbelefolositor sau desau de prisoscade prisosca fluviulprisosca fluviul saufluviul sau casingurul meu rost

Am un prieten bun, el trăieşte împreună cu mine, visează împreună cu mine, se întristează împreună cu mine. Atunci când am nevoie îmi dă, atunci când mi-e greu îmi întinde o mână, atunci când sunt nefericit îmi zâmbeşte, atunci când sunt bucuros râde. Acest prieten al meu nu sunt eu. Acest prieten al meu e diferit de mine, e un alt om. Acest prieten al meu mă iubeşte aşa cum sunt şi eu sunt bogat pentru că am acest prieten.Sunt ca Rousseau cu picturile sale naive, foarte puţin nomad. Îmi place să mă închid în studioul meu creând lucruri frumoase. În acest fel sunt liber să interpretez obiectele descrise, să le deformez fără teama compromiterii. Aici sunt aşadar creaţiile mele speciale, hippy sau anarhice.Pământul este o scenă foarte mică într-o vastă arenă cosmică. Gândiţi-vă la râurile de sânge vărsate de toţi acei generali şi împăraţi astfel ca în glorie şi triumf ei să poată deveni stăpânii momentani a unei fracţiuni de punct. Gândiţi-vă la cruzimile fără sfârşit aplicate de locuitorii unui colţ al punctului asupra locuitorilor destul de greu de observat al unui alt colţ al punctului. Cât de frecvente neînţelegerile lor, cât de dornici sunt să se omoare unul pe altul, cât de arzătoare este ura lor. Postura noastră, auto-importanţa imaginară pe care ne-o dăm, iluzia că avem o poziţie privilegiată în univers, sunt contestate de acest punct de lumină palidă. Planeta noastră este doar un fir de praf singuratic în marele întuneric cosmic care ne învăluie. În anonimatul nostru - în toată această imensitate - nu există nici un indiciu că ajutorul va veni din altă parte, pentru a ne salva, de noi înşine. Acest lucru rămâne la latitudinea noastră. Se spune că astronomia te umple de umilinţă, şi, eu aş mai adăuga, că este o experienţă care construieşte caracterul. În opinia mea, probabil nu există nici o demonstraţie mai bună a nebuniei, îngâmfării umane decât această imagine îndepărtată a lumii noastre mici. Pentru mine, aceasta subliniază, responsabilitatea noastră de a ne comporta unii cu alţii cu mai multă amabilitate şi compasiune şi să păstrăm şi să preţuim acest palid punct albastru, singura casă pe care noi am cunoscut-o vreodată.Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;Nu sunt nici cerul, nici noroiul; Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.Locul meu este unde nu este niciun loc, Urma mea este fără urmă;Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care EştiCupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.Îngustimea drumului parcurs de mintea criminalistului a înclinat balanţa adevărului, iar inculpatul n-a avut nici forţa, nici norocul, nici sprijinul să poată aduce la lumină elementele ce i-ar fi adus o rază de circumstanţiere a faptei. Privirea de cal a criminalistului l-a lipsit şi de acest praf de zahăr.Nu există o profunzime a minţii pe care trebuie să o atingem. Nu există decât o vacuitate imaculată. Nu există interior, exterior, suprafaţă sau adâncime. Nu ai unde să te duci. Oriunde te-ai duce, e tot aici. Priveşte în jur, spune care sunt limitele acestui moment. Cum îl măsori? După lungime, lăţime, grosime? Acest moment prezent nu are nimic de-a face cu timpul sau cu profunzimea. E foarte simplu. Vei râde când îţi vei da seama cât de simplu este. Oamenii petrec 30 de ani în peşteri doar ca să descopere că sunt ei înşişi, Sinele lor. Acest A FI este aici şi acum. E ca şi cum ţi-ai căuta ochelarii în timp ce îi porţi. Orice ai face, oriunde ai fi, eşti mereu în această Sursă.