Această perfecţiune este readucerea omului la starea de sfinţenie din care a decăzut, prin crearea sa din nou prin Iisus Hristos şi revenirea sa la acea imagine şi asemănare cu Dumnezeu, pe care a pierdut-o.


această-perfecţiune-este-readucerea-omului-starea-de-sfinţenie-din-care-a-decăzut-prin-crearea-din-nou-prin-iisus-hristos-şi-revenirea-acea
adam clarkeaceastăperfecţiuneestereaducereaomuluistareadesfinţeniedincaredecăzutprincreareanouiisushristosşirevenireaaceaimagineasemănarecudumnezeupepierdutoaceastă perfecţiuneperfecţiune esteeste readucereareaducerea omuluiomului lala stareastarea dede sfinţeniesfinţenie dindin careprin creareacrearea sasa dindin nounou prinprin iisusiisus hristoshristos şişi revenirearevenirea sala aceaacea imagineimagine şişi asemănareasemănare cucu dumnezeupe careaceastă perfecţiune esteperfecţiune este readucereaeste readucerea omuluireaducerea omului laomului la stareala starea destarea de sfinţeniede sfinţenie dinsfinţenie din carecare a decăzutprin crearea sacrearea sa dinsa din noudin nou prinnou prin iisusprin iisus hristosiisus hristos şihristos şi revenireaşi revenirea sarevenirea sa lasa la aceala acea imagineacea imagine şiimagine şi asemănareşi asemănare cuasemănare cu dumnezeu

Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citeşte-o din nou! Scrie-o din nou! Schiţeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exerciţiu, iar exerciţiul este îmbunătăţire, iar îmbunătăţirea conduce doar la perfecţiune.Chipul uman al lui Hristos este alcătuit din armonia a nenumărate virtuţi, a nenumărate aspecte ale binelui, care reflectă în chip uman însuşirile lui Dumnezeu. Cel ce prin fapte statornice de diferite feluri imprimă în sine diferitele virtuţi, imprimă prin aceasta înseşi trăsăturile chipului lui Hristos sau dă formă umană, în persoana sa, însuşirilor lui Dumnezeu, asemenea lui Hristos. Şi aceasta e o adevărată participare la Dumnezeu şi o reflectare a lui Dumnezeu prin fiinţa noastră personală.Nu numai că noi nu cunoaştem pe Dumnezeu decât prin Iisus Hristos, dar nici pe noi înşine nu ne cunoaştem decât prin Iisus Hristos.Doar omul, din toate creaturile pământeşti, are privilegiul de a conştientiza această prezenţă divină şi de a-i răspunde personal, oferindu-i lui Dumnezeu, la rândul lui, însuşi darul pe care Dumnezeu i-l face prin prezenţa lui. Prin însăşi vocaţia sa, omul este chemat să se facă prezent lui Dumnezeu în felul în care Dumnezeu i s-a făcut prezent creându-l, în felul în care, în misterul Persoanelor divine, Tatăl este prezent Fiului şi Fiul Tatălui. Această prezenţă reciprocă a Tatălui şi a Fiului la care participă omul în fiinţa lui profundă este şi însăşi rădăcina prezenţei omului faţă de semenii lui în comunitatea umană.Creştinii se bucură că Dumnezeu este tatăl lor din ceruri care-l iartă pe cel ce se pocăieşte, că Dumnezeu şi-a trimis fiul pe pământ pentru mântuirea tuturor credincioşilor, că Iisus Hristos nu numai că a murit, dar s-a şi ridicat din morţi, şi că bucuria este unul din roadele înzecite ale sufletului.Îi cunosc pe oameni şi de aceea vă spun că Isus Cristos nu este un om. Oamenii superficiali văd o asemănare între Cristos şi întemeietorii de imperii, sau dumnezeii altor religii. Această asemănare nu există. Între creştinism şi celelalte religii este o distanţă infinită... Totul în Cristos mă surprinde. Spiritul său mă intimidează şi voinţa sa mă uimeşte. Între El şi oricine altcineva din această lume nu există nici un termen de comparaţie posibil. El este într-adevăr o fiinţă prin sine însuşi. Ideile sale, sentimentele sale, adevărul pe care El îl vesteşte, felul său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare omenească, nici prin natura lucrurilor... Eu caut în zadar în istorie pentru a găsi pe cineva asemănător cu Isus Cristos sau ceva comparabil cu Evanghelia. Nici Istoria, nici Omenirea, nici secolele, nici natura, nu-mi oferă ceva care să poată să-mi permită să-L explic.