Aşadar, citeşte, fiule. Înţelepţii care şi-au aşternut pe hârtie gândurile până în zilele noastre sunt ca nişte drumeţi ce au străbătut înaintea noastră căile suferinţelor şi care ne întind mâna, chemându-ne lângă dânşii atunci când ne simţim în restrişte.


aşadar-citeşte-fiule-Înţelepţii-care-şi-aşternut-pe-hârtie-gândurile-până-în-zilele-noastre-sunt-ca-şte-drumeţi-străbătut
bernardin de saint-pierreaşadarciteştefiuleÎnţelepţiicareşiauaşternutpehârtiegândurilepânăînzilelenoastresuntcaniştedrumeţistrăbătutînainteanoastrăcăilesuferinţelorşineîntindmânachemândunelângădânşiiatuncicândsimţimrestrişteÎnţelepţii careaşternut pepe hârtiehârtie gândurilegândurile pânăpână înîn zilelezilele noastrenoastre suntsunt caca niştenişte drumeţidrumeţi ceau străbătutstrăbătut înainteaînaintea noastrănoastră căilecăile suferinţelorşi carecare nene întindîntind mânalângă dânşiidânşii atunciatunci cândcând nene simţimsimţim înîn restrişteaşternut pe hârtiepe hârtie gândurilehârtie gândurile pânăgândurile până înpână în zileleîn zilele noastrezilele noastre suntnoastre sunt casunt ca nişteca nişte drumeţinişte drumeţi cedrumeţi ce auce au străbătutau străbătut înainteastrăbătut înaintea noastrăînaintea noastră căilenoastră căile suferinţelorcăile suferinţelor şisuferinţelor şi careşi care necare ne întindne întind mânalângă dânşii atuncidânşii atunci cândatunci când necând ne simţimne simţim însimţim în restrişte

Toate gândurile cu adevărat înţelepte au fost deja gândite de mii de alţi oameni înaintea noastră; ca să le facem însă cu adevărat Atunci când citim, o altă persoană gândeşte pentru noi: noi nu facem decât să-i repetăm procesul mental. Cand învaţă să scrie, ucenicul trece cu a sa pană peste ce a subliniat învăţătorul: aşadar, când citim, cea mai mare parte a lucrării gândirii este deja făcută pentru noi. Din această cauză, simţim o uşurare atunci când citim o carte, după ce am fost ocupaţi cu gândurile noastre. În citit, de fapt, mintea noastră este locul de joacă al gândurilor altcuiva. Aşa se face că cineva care îşi petrece întreaga zi citind, şi prin relaxare îşi devotează timpul liber într-un fel negânditor, îşi pierde repetat capacitatea de a gândi, la fel cum omul care mereu călăreşte uită să meargă pe jos.Când prinseră de veste părinţii că băiatul nu e, caută-l în sus, caută-l în jos, nu e; ba mai în dreapta, ba mai în stânga, de loc! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoaci, aşi! nici pomeneală nu era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la nişte drumeţi că au văzut un băieţandru călare pe deşelate pe un căluşel, care se ducea ca vântul. Ei ziceau că n-apucară să se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, şi pieri din ochii lor ca o nălucă, ca şi când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinţii până când se istoviră şi dânşii, şi ochii din lacrămi nu şi-i mai uscară; dară în deşert, că fiul lor nu se mai întoarse. Pasămite ei, daca s-au lăsat zburdălniciei lor şi s-au văzut la câmp, nu s-au mai gândit în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se şi încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe nişte tărâmuri necunoscute.Zilele încep şi se termină frumos atunci când coincid sentimentele noastre nobile, când simţim misterul prieteniilor adevărate, când îl aşteptăm nerăbdător pe celălalt... . fiind aşteptaţi fericit.Mama este cel mai apropiat prieten pe care-l avem atunci când încercările, grele şi surprinzătoare, cad asupra noastră; când nenorocirile iau locul prosperităţii; când prietenii care s-au bucurat alături de noi, în momentele strălucirii noastre, ne părăsesc în clipa în care problemele ne copleşesc; numai ea rămâne lângă noi şi se străduieşte prin bunătatea sfaturilor şi învăţămintelor ei să risipească norii întunecaţi, făcând ca pacea să se reîntoarcă în inimile noastre.În percepţia noastră oamenii nu mor deodată, ci rămân învăluiţi într-un fel de aură a vieţii care nu are nici o legătură cu nemurirea, ci care ne face să continuăm să-i avem în gândurile noastre în acelaşi fel ca atunci când erau în viaţă. Este ca şi cum ne-am gândi că ei sunt într-o călătorie în strainătate.