Şi a fost în vremea aceea când Iisus s-a pogorât din munte în Capernaum, cetate a Galileei. Şi era în sinagogă, unde se adunau noroade multe şi ascultau pre dânsul şi se închinau lui. Iar cu dânsul erau Iacov, şi Ioan, şi Andrei, fratele lui Simon Petru, iară Simon Petru nu era. Şi Iisus se mâhnea în inima sa că Simon Petru nu era. Şi după ce au învăţat Iisus pre iudei, au ieşit din sinagogă şi s-au îndreptat către casa lui Simon Petru şi a lui Andrei în carele şedea şi el. Şi era zăduf mare şi nici câinii nu lătrau că pleoştiţi erau de zăduf foarte.


Şi-a-fost-în-vremea-aceea-când-iisus-s-a-pogorât-din-munte-în-capernaum-cetate-a-galileei-Şi-era-în-sinagogă-unde-se-adunau-noroade-multe-şi
liviu rebreanuŞifostînvremeaaceeacândiisuspogorâtdinmuntecapernaumcetategalileeierasinagogăundeseadunaunoroademulteşiascultaupredânsulînchinauluiiarcuerauiacovioanandreifrateleluisimonpetruiarăpetrunueramâhneainimadupăînvăţatiudeiieşitsinagogăsauîndreptatcătrecasaandreicareleşedeaelzădufmarenicicâiniilătraupleoştiţidefoartefost înîn vremeavremea aceeaaceea cândcând iisuspogorât dindin muntemunte înîn capernaumŞi eraera înîn sinagogăunde sese adunauadunau noroadenoroade multemulte şişi ascultauascultau prepre dânsuldânsul şişi sese închinauînchinau luiiar cucu dânsuldânsul erauerau iacovşi ioanfratele luilui simonsimon petruiară simonsimon petrupetru nunu eraŞi iisusiisus sese mâhneamâhnea înîn inimainima sacă simonsimon petrupetru nunu eraŞi dupădupă ceau învăţatînvăţat iisusiisus prepre iudeiau ieşitieşit dindin sinagogăsinagogă şiîndreptat cătrecătre casacasa luilui simonsimon petrupetru şiandrei înîn carelecarele şedeaşedea şişi elŞi eraera zădufzăduf maremare şişi nicinici câiniicâinii nunu lătraulătrau căcă pleoştiţipleoştiţi erauerau dede zădufzăduf foarteŞi a fosta fost înfost în vremeaîn vremea aceeavremea aceea cândaceea când iisuspogorât din muntedin munte înmunte în capernaumcetate a galileeiŞi era înera în sinagogăunde se adunause adunau noroadeadunau noroade multenoroade multe şimulte şi ascultauşi ascultau preascultau pre dânsulpre dânsul şidânsul şi seşi se închinause închinau luiiar cu dânsulcu dânsul eraudânsul erau iacovfratele lui simonlui simon petruiară simon petrusimon petru nupetru nu eraŞi iisus seiisus se mâhnease mâhnea înmâhnea în inimaîn inima sainima sa căsa că simoncă simon petrusimon petru nupetru nu eraŞi după cedupă ce auce au învăţatau învăţat iisusînvăţat iisus preiisus pre iudeiau ieşit dinieşit din sinagogădin sinagogă şiîndreptat către casacătre casa luicasa lui simonlui simon petrusimon petru şişi a luia lui andreilui andrei înandrei în careleîn carele şedeacarele şedea şişedea şi elŞi era zădufera zăduf marezăduf mare şimare şi nicişi nici câiniinici câinii nucâinii nu lătraunu lătrau călătrau că pleoştiţică pleoştiţi eraupleoştiţi erau deerau de zădufde zăduf foarte

Făt-Frumos porni şi el tot pe oţopina lui. Iar după ce trecu toată oastea făcând haz de dânsul cum se muncea ca să-şi scoaţă iapa din noroi, se îmbrăcă cu hainele cele cu soarele în piept, luna în spate şi doi luceferi în umeri, îşi lăsă părul de aur pe spate, încălecă calul şi într-un minut fu iarăşi pe munte, unde aştepta să vază ce s-o întâmpla. Se întâlniră oştile, se loviră din mai multe părţi şi se tăiau unii pre alţii fără de cruţare, atâta erau de înverşunaţi ostaşii. Iar când fu către seară, când văzu că oştirea vrăjmaşe era să ia în goană pre a împăratului, unde se repezi odată Făt-Frumos din munte ca un fulger; şi unde trăsni în mijlocul lor, încât se îngroziră de nu mai ştiau ce fac. Strălucirea hainelor lui Făt-Frumos până într-atâta orbise şi zăpăcise pe vrăjmaş de nu mai ştiau oştile unde se află.A fost odată un flăcăiandru sărman de părinţi. El argăţea pe la unii şi pe la alţii ca să-şi câştige hrana vieţii. Şi fiindcă avea darul de a fi curăţel, toţi flăcăii din sat îl pizmuiau. Ceilalţi argaţi căşunaseră pe dânsul şi-l tot luau peste picior, iară el nu lua aminte la flecăriile lor şi-şi căuta de treaba lui. Când se adunau seara şi bârfeau verzi şi uscate, el se făcea că nu înţelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. pentru aceasta ei îl porocleau zicându-i căscăundul satului. Stăpânii unde slujea el erau foarte mulţumiţi de dânsul şi se băteau care de care să-l apuce. Când trecea prin sat, fetele îşi dau coate şi se uitau la dânsul pe subt sprincene. Şi ce e drept că aveau la ce se uita. El era curat la faţă şi chipeş; chica lui neagră, ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui albi ca zăpada; mustăcioara abia mijea, de parcă era o umbră pe buza lui cea de sus; dară apoi ochii? Avea nişte ochi, neiculiţă, de băgase pe toate fetele în boale.Au fost odată, într-o margine de sat, un om, pe nume Stan, şi muierea lui. Ea era tristă mereu şi degeaba încerca soţul ei să afle de ce, că ea nu voia să-i spună, căci, zicea ea, avea să fie şi el trist dacă află. Dar Stan nu se lăsă şi până la urmă ea îi spuse că e suparată că nu au copii şi, într-adevăr, omul se întristă şi el. Într-o bună zi, sosiră la ei în casă Domnul Iisus Cristos şi Sfântul Petru.Simon: Bună, ce faci? Ruthie: Pleacă. Simon: Să plec? Haide... sunt, sunt eu, Simon... sunt ruda ta preferată, sunt cel cu care ai împărţit camera, lasă-mă să intru, haide, deja Cecilia nu mai vorbeşte cu mine, nu supot să nu vorbeşti nici tu.Simon: Ce faci, puştoaico? Lucy: Dispari din faţa mea. Simon: Eşti bine.Sally: Credeam că-mi plăceau lucrurile pe care mi le făcea Michael şi că era altfel decât Jack. Mai tandru. Mai incitant. Şi mă gândeam cât de diferit era Michael de Jack şi cât de profundă era viziunea lui asupra vieţii. Şi mi-l imaginam pe Michael ca pe un arici, iar pe Jack, ca pe o vulpe. După care m-am gândit că Judy e o vulpe şi Gabe, un arici. Apoi m-am gândit la toţi oamenii pe care îi cunosc – care sunt arici şi care vulpi. Al Simon, prietenul nostru, e un arici; soţia lui, Jenny, un arici. Cindy Salchim, o vulpe. Luke Trinow, un arici.