Într-o zi,În care vom înceta cu întrebările, cu mirările,Răspunsurile în aşteptare vor înceta să existe,Ei bine,În ziua aceea nu cred că soarele va fi acela care va mai răsăriAsupra noastră.Nu, nici ploaie, nici nori nu vor fi,Dar nici linişte,Şi poate… nici iarbă nu va mai fi pe câmp.Copacii?!... De fapt, nu va mai fi interior şi exteriorÎn acelaşi timp.Stai să ne lămurim:Viaţa probabil va părăsi orice formă,Esenţele neavând nevoie de simţuri,Noi ne vom pierdeLimiteleŞi uite aşa, din aproape în aproape,Ne vom opri abia atunci cândFiecare se va suprapune perfect fiecăruia!


Într-o-ziÎn-care-vom-înceta-cu-întrebările-cu-mirărilerăspunsurile-în-aşteptare-vor-înceta-să-existeei-bineÎn-ziua-aceea-nu-cred-că
silviu dachinÎntroziÎncarevomîncetacuîntrebărilemirărilerăspunsurileînaşteptarevorexisteeibineÎnziuaaceeanucredsoarelevafiacelamairăsăriasupranoastrănuniciploaienorifidarlinişteŞipoate…iarbăpecâmpcopaciidefaptinteriorşiexteriorÎnacelaşitimpstainelămurimviaţaprobabilpărăsioriceformăesenţeleneavândnevoiedesimţurinoipierdelimiteleŞiuiteaşadinaproapeaproapeneopriabiaatuncicândfiecaresesuprapuneperfectfiecăruiacare vomvom încetaînceta cucu întrebărileîn aşteptareaşteptare vorînceta săziua aceeaaceea nunu credcred căcă soarelesoarele vava fifi acelaacela carecare vava maimai răsăriasupranici ploaienici norinori nunu vorpoate… nicinici iarbăiarbă nunu vava maimai fifi pede faptnu vava maimai fifi interiorşi exteriorÎnexteriorÎn acelaşisă neprobabil vava părăsineavând nevoienevoie dene vomvom pierdelimiteleŞipierdelimiteleŞi uiteuite aşadin aproapeaproape învom opriopri abiaabia atunciatunci cândfiecarecândfiecare sese vava suprapunesuprapune perfectperfect fiecăruiacare vom încetavom înceta cuînceta cu întrebărileîn aşteptare voraşteptare vor încetavor înceta săziua aceea nuaceea nu crednu cred căcred că soarelecă soarele vasoarele va fiva fi acelafi acela careacela care vacare va maiva mai răsăriasupranici nori nunori nu vorpoate… nici iarbănici iarbă nuiarbă nu vanu va maiva mai fimai fi penu va maiva mai fimai fi interiorfi interior şiinterior şi exteriorÎnşi exteriorÎn acelaşiprobabil va părăsiva părăsi oriceneavând nevoie dene vom pierdelimiteleŞivom pierdelimiteleŞi uitepierdelimiteleŞi uite aşadin aproape învom opri abiaopri abia atunciabia atunci cândfiecareatunci cândfiecare secândfiecare se vase va suprapuneva suprapune perfectsuprapune perfect fiecăruia

Iată răspunsul pe care îl voi da preşedintelui Roosevelt: Nu vom da greş şi nici nu ne vom clătina, nu vom slăbi din puteri şi nici nu vom obosi. Şocul puternic al luptei nu ne va pune la pământ. Daţi-ne uneltele de care avem nevoie şi vom termina treaba.Dacă continuăm să acumulăm doar putere dar nu şi înţelepciune, noi cu siguranţă ne vom autodistruge. Existenţa noastră în acel timp îndepărtat necesită ca noi să ne fi schimbat instituţiile şi pe noi înşine. Cum aş putea îndrăzni să ghicesc despre oamenii din viitorul îndepărtat? Eu cred, că este doar o problemă de selecţie naturală. Dacă vom deveni chiar şi cu un pic mai violenţi, mai inguşti, mai ignoranţi, şi egoişti decât suntem acum, aproape sigur că noi nu vom avea nici un viitor.Poetul s-a îndrăgostit de-o zână, Avea poetul 88 de ani, Iubirea nu este o glumă, E amorală şi nu costă bani. Ebola a trecut pe-acolo, Enola Gay a fost cândva ceva, Eu scriu ceva cu aură creolă, Tu nu mai eşti nici cât un fulg de nea. Eu nu mai sunt nimic fără de tine, Cum nu mai e nici cerul fără sori, Copiii au nevoie de titine, Bătrânii- de fanfare şi de flori.Noi vom privi la poze luni şi marţea, Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai, Vom desena cu deştul cercuri-cercuri, Joi nu vom şti de suntem trei sau doi. De vineri nu vom mai fi tineri, De sâmbătă se-amână orice post, Duminică şi prostul e un geniu,, Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.Este adevărat că, după moarte, într-o ziVom fi treziţi de un înfricoşător sunet de trompete?Iartă-mă, Doamne, dar eu mă consolez cu gândulcă trezirea şi învierea noastră, a celor morţi,vor fi fi vestite de cântecul unui cocoş.După asta vom mai aromi un pic... Prima care se va scula va fi Mama... O vom auziaprinzând în linişte focul, punând în linişte ceainicul pe plităşi ridicând cu blândeţe ibricul de pe policioară.Iar noi vom fi din nou acasă.Nici atunci când la poarta fiecăruia va curge o fântână de argint, oamenii nu vor înceta să aibă nevoie unii de alţii.Barbu Dolinescu: Sloganurile sunt pentru cei ce umblă să înşele mulţimile. Noi nici nu ne-am apropiat încă de ele, iar când vom merge în mijlocul poporului, nu-i vom făgădui nimic, ci îl vom învăţa să muncească şi să lupte. Politicienii pot să discute, să critice şi să-şi schimbe programele şi doctrinele şi sloganurile după cum bate vântul. Ei nu cred cu adevărat în nimic. Credinţa noastră nu admite critică şi nici discuţie. Unde începe discuţia, încetează credinţa şi mai ales puterea ei. Credinţa discutată nu mai poate muta munţii din loc. Iar noi vrem şi mai mult: să înnoim sufletul neamului, să-l smulgem din mlaştina în care l-au scufundat politicienii cu programe şi doctrine, să netezim calea unui viitor demn de originea lui!