În satul meu, de cum dau zoriiŞi cade roua pe poteci,Flăcăii, mândri ca bujoriiSe-ntorc trudiţi (din discoteci!)


În-satul-meu-de-cum-dau-zoriiŞi-cade-roua-pe-poteciflăcăii-mândri-ca-bujoriise-ntorc-trudiţi-din-discoteci
mihai moleşagÎnsatulmeudecumdauzoriiŞicaderouapepoteciflăcăiimândricabujoriisentorctrudiţidindiscoteciÎn satulsatul meude cumcum daudau zoriiŞizoriiŞi cadecade rouaroua pemândri catrudiţi (dinÎn satul meude cum daucum dau zoriiŞidau zoriiŞi cadezoriiŞi cade rouacade roua pede cum dau zoriiŞicum dau zoriiŞi cadedau zoriiŞi cade rouazoriiŞi cade roua pede cum dau zoriiŞi cadecum dau zoriiŞi cade rouadau zoriiŞi cade roua pe

De câte ori gândul meu nu fuge hoinar, descătuşat de convenienţele rostului meu în depărtările străinătăţii, de câte ori cugetul meu nu evada din emisferele universului muzical pentru a-mi oferi un popas la Ograda, satul meu natal, din marea ialomiţeană a spicelor de grâu a Bărăganului, de câte ori cu încălţămintea pe marmura marilor săli de concerte şi de operă din America sau din centrele muzicale ale Europei nu mi-aş fi dorit tălpile desculţe în pulberea uliţelor din Ograda, după cum visam o plimbare în forfota străzilor bucureştene?Deşi n-o fac în mod subtil,Istoriei îi dau M-am născut pe drumul nesfârşitelor ape, căutând izvorul sufletului meu,cu furtuna m-am înfrăţit la greucroindu-mi drum spre ţelul hărăzit. Paşii mă poartă pe poteci neumblate, prin păduri seculare la poalele nopţiiurmărit de propria-mi umbrăsub razele albe de lună.Şoapte sălbatice răsună-n auz oprindu-mi răsuflarea şi ascult... sus, constelaţii s-aprind în şiruri infinite şi recişi jos, vântul îngheţat îmi şopteşte s-ascult tânguitul jalnic din beznă.Mânaţi de vânturi pribege nori negri se adunăgrăbesc paşii spre casă,spre satul din valeÎmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pareCă n-o mai am, dar Tryphon, librarul ştiu c-o are.- Cum, vrei pe-a tale fleacuri să dau din banul meu?Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.Lacrimile cad în sufletul meu aşa cum ploaia cade peste oraş.Neamul este mama mea, tatăl meu, fratele meu, sora mea, vecinul meu, satul meu, comuna mea şi judeţul meu şi tot cel ce vorbeşte aceeaşi limbă, are aceeaşi credinţă şi aceleaşi idealuri. Acesta este neamul, nu e nicio noţiune aşa de periculoasă.