În excursia din vară,Organizată la munte,Am descoperit o carte rară,NATURA cu taine multe.Am văzut soarele în zareArătându-şi faţa,Până unde ni se pareCă sfârşeşte viaţa.Acolo unde pământulSe-mbrăţişează cu cerul,Unde nu ajunge gândulCa să dezlege misterul.Am văzut gâze măruntePrintre firele de iarbă,Am văzut vârfuri de munteŞi ape coborând în grabă.Într-o pajişte cu floriM-am culcat cu faţa-n sus.Priveam cerul fără noriŞi soarele către apus.


În-excursia-din-varăorganizată-munteam-descoperit-o-carte-rarănatura-cu-taine-multeam-văzut-soarele-în-zarearătându-şi-faţapână-unde-se
dumitru delcăÎnexcursiadinvarăorganizatămunteamdescoperitcarterarănaturacutainemulteamvăzutsoareleînzarearătânduşifaţapânăundeseparecăsfârşeşteviaţaacolopământulsembrăţişeazăcerulundenuajungegândulcadezlegemisterulamgâzemărunteprintrefireledeiarbăamvârfurimunteŞiapecoborândgrabăÎntropajişteflorimamculcatfaţansuspriveamcerulfărănoriŞicătreapusÎn excursiaexcursia dindescoperit oo cartecu tainevăzut soarelesoarele înunde nini sese parecăparecă sfârşeştenu ajungeajunge gândulcagândulca săsă dezlegevăzut gâzegâze mărunteprintremărunteprintre firelefirele devăzut vârfurivârfuri dede munteŞimunteŞi apeape coborândcoborând înpajişte cuculcat cucerul fărăfără noriŞinoriŞi soarelesoarele cătrecătre apusÎn excursia dindescoperit o cartevăzut soarele înunde ni seni se parecăse parecă sfârşeştenu ajunge gândulcaajunge gândulca săgândulca să dezlegevăzut gâze mărunteprintregâze mărunteprintre firelemărunteprintre firele devăzut vârfuri devârfuri de munteŞide munteŞi apemunteŞi ape coborândape coborând încerul fără noriŞifără noriŞi soarelenoriŞi soarele cătresoarele către apus

Întins în iarbă, cu faţa în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viaţă. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniştea şi îmi dădea forţe noi. Aşa am început să mă simt mai uşor, eliberat de tristeţea şi de coşmarul existenţei mele confuze de până atunci. Aşa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, şi am ştiut că puteam începe de-acum o nouă viaţă, viaţa mea cea adevărată, o viaţă de om.Lorelai (către Luke): Te-am văzut înotând în lac, deci te-am văzut fără cămaşă pe tine. Jess: L-ai văzut în ultima vreme? Şi-a permis cam multe.Făt-Frumos porni şi el tot pe oţopina lui. Iar după ce trecu toată oastea făcând haz de dânsul cum se muncea ca să-şi scoaţă iapa din noroi, se îmbrăcă cu hainele cele cu soarele în piept, luna în spate şi doi luceferi în umeri, îşi lăsă părul de aur pe spate, încălecă calul şi într-un minut fu iarăşi pe munte, unde aştepta să vază ce s-o întâmpla. Se întâlniră oştile, se loviră din mai multe părţi şi se tăiau unii pre alţii fără de cruţare, atâta erau de înverşunaţi ostaşii. Iar când fu către seară, când văzu că oştirea vrăjmaşe era să ia în goană pre a împăratului, unde se repezi odată Făt-Frumos din munte ca un fulger; şi unde trăsni în mijlocul lor, încât se îngroziră de nu mai ştiau ce fac. Strălucirea hainelor lui Făt-Frumos până într-atâta orbise şi zăpăcise pe vrăjmaş de nu mai ştiau oştile unde se află.Denver: De ce-ţi spui Beloved? Beloved: În întuneric, numele meu Beloved. Denver: Cum era unde te aflai înainte? Poţi să-mi spui? Beloved: Întuneric. Eram mică în locul ăla. (Se chirceşte.) Cum e acum aici. Denver: Îţi era frig? Beloved: Cald! N-aveam ce aer respira acolo jos. Nu era loc să te mişti. Denver: Ai văzut pe cineva? Beloved: Era o grămadă de oameni acolo jos. Unii erau morţi. Denver: L-ai văzut pe Iisus? Pe Baby Suggs? Beloved: Nu ştiu... nu le ştiam numele. Denver: Păi, şi atunci, la ce te-ai mai întors aici? Beloved: Ca să-i văd faţa. Denver: Faţa mamei? Faţa lui Sethe? Beloved (apucând-o pe Denver de mână): A lui Sethe.Risipiţi pot fi oamenii, firele de iarbă,Mărgelele, cuvintele, Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule, Spui, viaţa mea, dar cine are viaţa sa? Ne împletim paşii cu paşii îngerilor, Tu unde umbli? Nu ştii că timpul te va risipişi pe tine? Mai întâi a fost o copaie, apoi strigătul disperat/ victorios?Unii se grăbeau la cimitir, ALŢII SE ÎNTORCEAU, Iarna şi vara se alergau în curte, Aprinde lumânarea să vină Sfântul, Un prim sărut ca la Facerea Lumii, Să faci ceva ce n-a văzut Parisul, Un muzeu cu meduze vorbitoare, Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul, E un se mn de moarte, a spus baba Crina,Din neştiinţă se nasc basmele, Adică din întuneric – lumina, Unde e oaza salvării? Rătăcim. Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile.Acolo unde mintea nu e încolţită de frică şi poţi să-ţi ţii capul sus,Acolo unde cunoaşterea e liberă pentru toţi,Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereţii înguşti ai caselor,Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,Acolo unde străduinţa neobosită îşi întinde braţele spre perfecţiune,Acolo unde izvorul clar al raţiunii nu şi-a pierdut calea în nisipul mohorât al deşertului obişnuinţelor moarte,Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăşi în tot mai larga gândire şi acţiune,Acolo în Raiul libertăţii, o, Tată, acolo să se trezească ţara mea!