Citate De Opal

Citate De Opal: Tu ne-ai vegheat din cerul de opal,Frumoasă Lună Plină, an de an –De câte ori vei răsări de-acum,Privind spre noi – dar pentru mine-n van! -Omar Khayyam


tu-ne-ai-vegheat-din-cerul-de-opalfrumoasă-lună-plină-an-de-an-de-câte-ori-vei-răsări-de-acumprivind-spre-noi-dar-pentru-n-van
Citate De Opal: Tu, ne-ai vegheat din cerul de opal, Frumoasă Lună Plină, an de an – De câte ori vei răsări de-acum, Privind spre noi – dar pentru mine-n van! -Omar Khayyam


tu-ne-ai-vegheat-din-cerul-de-opal-frumoasă-lună-plină-an-de-an-de-câte-ori-vei-răsări-de-acum-privind-spre-noi-dar-pentru-n-van
Citate De Opal: Am zbârnâit pe drum în vale gândindu-mă la rai. Era ca galeria principală a unei mine de opal. Plin de oameni cu lămpi în mâini. Şi toată lumea cânta melodii de Elvis Presley şi dădeau cu dalta şi cu târnăcopul. -Ben Rice


Citate De Opal: Lacrimele mele nu sunt boabele de rouă ce strălucesc pe florile întredeschise; nu sunt mărgăritarele ce atârnă de genele lungi ale amanţilor; nu sunt mărgele de opal scânteind în soare. Pentru mine nu sunt flori, nu e amantă, nu e bucurie; lacrimile mele sunt picăturile topite ale plumbului nenorocirei. -Alexandru Macedonski


Citate De Opal: se strecoară prin frunze,prin linişti,prin înserări,ca un trecut presăratcu anotimpuri de cenuşăale unei ţigări îndescompunere.mă cuprindefantoma nemuririiprin greşeală,lăsaţi-mă să omor blestemul acelui alter-egonăruitpentru a cincea oară,lumina mijeşte din crepuscul,iubirea mea primarăcu instincte de domnişoară târzie,puncte de vedere ale pendulei negre sculptate în ceară,când iubirea asta albastră mi-e seară,îmi strâmb canin dinţii roşii de opal efervescentcare nu vreau (vrei, vor) să mai doară… -Diana Cosma


Citate De Opal: Va fi–n amurg, luceafărul pe cer, Şi-un glas mă va chema din depărtare; Nu se va-auzi suspin pe debarcader Când velele voi ridica pentru plecarea mare, Asemeni mareei care se mişcă de parcă ar dormi,Prea îndeajunsă sieşi de-atâtea zgomote şi spumă,Şi care, venită din adâncurile-albastre şiFără margini, se-ntoarce acum acasă, în abisul mumă.Crepusculul şi clopotul de seară, Şi, apoi, cea din urmă întunecare!Şi poate nimeni nu îmi va spune adio, bunăoară,Şi poate nu vor fi nici lacrimi în ora de-îmbarcare;Deşi departe mă va purta acest talaz, acest alizeu,De Timpul şi Spaţiul nostru, spre cerul de opal,Eu sper să văd faţa celui care va fi Pilotul meu, Când voi fi trecut dincolo de bariera de coral. -Alfred Tennyson